Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "faust"

Goethe s-ar răsuci în mormânt!

Posted by on 16 September 2013 in De zi cu zi | 0 comments

Goethe s-ar răsuci în mormânt!

Am revăzut spectacolul Faust aseară, la Sibiu, aceeași Hală Balanța, același regizor, aceeași scenografie, dar cu atenția mea distribuită un pic altfel.

Am putut să-mi canalizez atenția mai mult pe discurs, prima dată am fost furată de prestația excelentă a Ofeliei și de scenografie, iar în partea a doua mi-am ales un loc diametral opus primului, să fiu sigură că am o imagine de ansamblu asupra Nopții Valpurgiei.

Mi s-a părut că spectacolul n-a mai clocotit ca prima oară când l-am văzut eu (mai slab în intensitate, poate și pentru că s-a jucat și cu o seară înainte, e dificil să duci două ore și jumătate fără să te prindă oboseala), dar știu să-l apreciez la fel de mult (se joacă, totuși, din 2007, bănuiesc că intervine un fel de “rutină” sau rodaj actoricesc).

Faust-Purcarete

sursa foto: modernism.ro

După ce am ajuns acasă, am început să citesc analiză și critică, aveam nevoie de lămuriri cu privire la simboluri, de o interpretare a unui expert. Am dat peste recenzia apărută în The Telegraph, imediat după ce Faust s-a jucat la Edinburgh, în 2009. În mintea mea e un spectacol ce nu poate fi desființat, dar domnul Charles Spencer a fost tranșant de la prima frază:

If poor Goethe is looking down from heaven on this exhausting production of his masterpiece, one can imagine him turning to his old mate Schiller and wanly observing “The noise my dear, and the people!”

Și continuă: You don’t feel you are in the presence of one of drama’s greatest works, but merely watching a massive ego trip from a flashy international director whipping up an in-yer-face spectacular for the festival circuit.

Mă, nu-s eu în măsură de-a judeca, nici nu scriu pentru vreo publicație de nivelul The Telegraph, dar să zici despre Faust că e un film horror kitschos care vinde bilete doar pentru adolescenți în căutare de senzații tari îi un pic exagerat.

Toată recenzia domnului Spencer e aici.

O recenzie-elogiu e aici.

Spectacolul se mai joacă și în octombrie, mergeți și ziceți cu tastele voastre.

Read More

Faust. Dansul în ploaie. Mulţumirile

Posted by on 29 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Faust. Dansul în ploaie. Mulţumirile

Duminică seara oamenii se odihnesc, mai văd un film doar ca să le vină somnul, mai ronţăie un biscuite în timp ce se boldesc la TV sau citesc câteva pagini.

Duminică seara poţi ieşi dintr-o fundătură, pe-o ploaie câinească, şi poţi ajunge în primul rând la spectacolul despre care tot auzi vorbindu-se de vreo trei ani încoace (deşi se joacă de cinci). Faust. Faustul lui Goethe. Sau Faustul lui Purcărete, cum s-a obişnuit deja publicul să zică.

“Faust e mai mult decât un spectacol de teatru”, citeam din broşură cu câteva înainte să se ridice cortina, cu urechile ciulite la sunetele gingaşe de cor ce se auzeau după cearşaful alb. După cum aflasem în aceeaşi zi de la Constantin Chiriac, numai distribuţia are 140 de oameni. “Mi-aş vinde sufletul să mai văd acest Faust o dată. Cea mai uluitoare experienţă teatrală a acestei (sau, se poate spune, a oricărei vieţi), Faust a înfierat şi a paralizat ca o smoală fierbinte aplicată direct pe piele”, citeam impresiile unui jurnalist în The Observer (2009) şi presimţeam că de acolo, din primul rând în faţa scenei, o să trăiesc senzaţii de montagne russe.

Şi-a început! Cu un râs isteric, cearşaful din faţa mea a fost smuls şi festinul vizual a început! Mefisto, căţărat pe dulap, cu ochii albi şi goi, mângâia un animal împăiat, în timp ce elevi demenţi bat frenetic în laptopuri, iar doctorul aplică prima injecţie letală unei tinere. Şi ştii că nimic nu e iluzie.

Ca manifestare de forţe este demenţial. Ca viziune regizorală este seducţie. Ca interpretare mefistofelică este breathtaking, jaw-dropping, bouche bée şi orice alt epitet elogiator. Dacă erai curios cum e Iadul, este incitant.

Două ore ţi se desfăşoară înaintea ochilor o capodoperă teatrală. Şi mai multe n-are rost să zic.

După miez de noapte ne-am adunat pentru o ultimă seară la Clubul Festivalului. Ploaia ne-a descurajat să ieşim la dans, deşi impulsul de “e ultima seară de FITS!” ne înghiontea constant. La câteva pahare de Jager şi atmosfera pe care o făceau puştii dansatori, am cedat. Mai bine de două ore am încins Dansul Ploii, până ne ieşeau aburi din gură şi din haine. Uzi până la piele, dar cu zâmbetul până la urechi. Iar o experienţă de care nu mai avusesem parte. Mereu mi-a lipsit curajul să dansez în ploaie, mai ales pe-o ploaie rece şi neîndurătoare.

Pe final vreau să transmit un gând pentru voluntarii cei agitaţi şi preocupaţi ca totul să iasă bine, Ruxandrei Predescu pentru tot ce i-am zis şi faţă în faţă, oraşului Sibiu că ne îmbrăţişează ca pe nişte copii ce-au primit o jucărie nouă şi ne arată dans şi teatru şi viaţă bună la cel mai înalt standard.

Mi-a plăcut cum s-a prezentat brandul Boromir, care lăsase biscuiţi şi turtă dulce şi grisine şi alte bunătăţuri în toate locaţiile festivalului, deloc intruziv şi foarte, foarte bun.

Un mare “mulţumesc, sunteţi tare drăguţi!” merge şi la partenerii ce ne-au răsfăţat, începând cu Hotel Continental Forum Sibiu ( site | FB ), continuând cu Oriflame site | FB , Humanitas   site | FB | Twitter, Nokia Lumia site | FB | Twitter şi  Print Center Sibiu! Nu în ultimul rând Colina Motors pentru Ford-ul ce ne-a dus acasă.

Ne vedem la anul! N-aş mai fi plecat de acolo de unde sigur a fost magie!

 

Read More
Anne-Marie