Când de biletul la cinema îţi iei carne
– Domnişoară, mă scuzaţi că vă întreb, dar cât mai e un bilet la film?, mă întreabă o doamnă în timp ce-mi uscam mâinile.
– E 20 de lei, iar dacă mai vreţi să şi ronţăiţi ceva, încă 20 de lei.
Face ochii mari şi-şi duce încet palma aspră la gura din care lipseşte un dinte, iar ceilalţi sunt puţin înclinaţi:
– Păi de banii ăştia nu mai bine mă duc eu, îmi iau un pui, mai fac şi nişte grăunţe şi mă uit la televizor?
– Da, doamnă, sigur că e mai convenabil.
– Să ştiţi că eu nu sunt femeie de servici! Uitaţi ce scrie aici, Operator de Curăţenie! (începe să râdă în hohote, cu mâna la gură). Păi s-a uitat bărbat-miu chiorâş la ecusonu` ăsta şi zice: Ce eşti tu, mă?
– Aha, păi nu e nicio ruşine! Câte ore pe zi sunteţi aici?
– Ah, păi de la zece dimineaţa la opt seara, mâine sunt de la două până la doişpe noaptea, şi sâmbăta, toată ziua.
– Şi bani?
– Bani? Bani buni. Opt milioane. (întrezăresc o urmă de ironie pe faţa masculinizată a doamnei, cu sprâncene stufoase şi ochi maronii).
Ne luăm la revedere şi părăsesc incinta în care a avut loc conversaţia. Prietena cu care eram mă întreabă: “O cunoşteai?”. Nu o cunoşteam, dar atât de mult am simţit că vrea să-mi vorbească, m-a urmărit cât m-am spălat şi uscat pe mâini până să îndrăznească să pună prima întrebare.
Oameni năcăjiţi.
Să creşteţi mari!
Read More
Recent Comments