Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "femeile sunt materialiste"

Cum vreau, de fapt, să fie bărbatul ideal

Posted by on 17 January 2013 in De zi cu zi | 77 comments

Cum vreau, de fapt, să fie bărbatul ideal

Să aibă ditamai burta

Nu chiar ditamai, bine, de o circumferință acceptabilă, cât să facă o gaură în salteaua patului, să aibă și pisica aia pe care o să mi-o cumpăr un loc unde să se culcușească.

Să fie prost grămadă

Pentru că sunt o moldoveancă ce vrea să aibă întotdeauna dreptate.

Să nu se miște deloc

Pentru că nu vreau să ieșim din casă. De ce să se chinuie să danseze? De ce să danseze? Ca să dea jos burta aia? Păi și pisica unde mai doarme?

Să fie cât de gay poate el

Să se pupe cu prietenii lui băieți și eu să le fac poze și să le pun pe facebook, Uite la iubi meu, ce nebun e!

Să fie sărac

Să stăm amândoi în cămin. Cu tot cu ăia micii. Să fim cuplul ăla super hip, care împrumută zahăr primit de studenți de acasă. Și care se spală la dușurile comune. Și care își mai lasă, din când în când, copiii cu vreo studentă din anul I, că-s dădace bune.

Să mâncăm ce ne dă mami lui.

Care o să ne aleagă și vinul.

Judecata de Apoi. Și-apoi ce?

 Lăsând gluma la o parte, explicație pentru articolul de ieri:

823 de like-uri. 189 de comentarii aprobate și vreo câteva zeci băgate în spam, pentru limbaj sau violență. Da, violență.

un hashtag pe twitter: #fatamaterialista, cu vreo 50 și ceva de tweeturi. Plus mențiuni directe, care trec și ele de sută. Nu am monitorizat și discuțiile celelalte, subtilități, apropouri, etc.

70 de likes pe facebook, la postarea proprie, cu 97 de comentarii. Fără să luăm în calcul preluările pe wall-urile celorlalți.

Vreo 394 de shares la ora prânzului. Cu un total de 574 de comentarii pe Facebook.

24 de articole noi generate.

Vizitatori unici ieri:

Cum ziceam, am deschis cutia Pandorei și, ce-i drept, nu eram pregătită pentru ce avea să vie. Voiam reacții la articolul respectiv, într-adevăr. Am lăsat loc de interpretări. Și am ignorat nuanțele. N-am stat să mă gândesc nici la situația salariilor din România, nici la credite, nici la colegii de aceeași vârstă care stau în București și, implicit, locuiesc cu ai lor, nici la faptul că străinii nu dau o para chioară pe faptul că sunt sau nu proprietari, nici la complexul post-comunism cu proprietatea. Așa că, în urma generalizării mele impertinente, s-au dezvoltat trei abordări:

– sunt o moldoveancă ratată, proastă, dornică de căpătuială

– dacă ești bărbat, ai 30 de ani și stai în chirie, ești un neica nimeni (și de aici a ieșit cea mai mare controversă, deși n-am sugerat așa ceva)

– sunt o materialistă bătută-n cap, care abia așteaptă să pună mâna pe unul cu bani și să se mute în casa lui, la 30 de ani

Pe principiul: unde dai și unde crapă.

Dar da, am vrut să fiu instigatorul de serviciu. Dar am fost făcuta în toate felurile (și aici gândiți-vă la cele mai josnice lucruri care mi-au fost adresate vreodată) pentru că am scris într-un paragraf că mi-ar plăcea ca bărbatul de peste 30 de ani să aibă casa lui. Am scris fără să cred asta, pentru ca ai mei mi-au dat o educație. Da, s-ar putea să nu vedeți asta azi. Citiți mai multe articole de pe-aici.


Pentru mine, ziua de ieri a fost un studiu de caz. Și mi-am notat mental învățăturile în timp ce-mi primeam înjurăturile. Și-am zis eu că de astăzi n-o să mai judec după chestiile lăsate să se vadă, că poate omul care e în fața curții mele de judecată e altceva decât ceea ce mi se pare mie că văd sau îmi spun alții. De acum, vreau să-l cunosc mai bine pe Jean Valjean, nu să cred din prima ca e doar un hoț. Sau să nu mă mai uit la filme cu Jodie Foster pentru că e gay. Sau să nu mă împrietenesc cu moldovence pentru că sunt curve.

Ca fapt divers, am o relație cu un tip simplu, care n-are casă pe numele lui, n-are mașină, nu are suficienți bani să mă ducă în Maldive. E doar un tip foarte mișto, care-mi face zilele mai frumoase și alături de care banii au rolul lor, dar nu valoarea pe care credeau unii ieri că eu aș pune preț.

Concluzii:

Nu mă așteptam să escaladeze atât de rapid. Am aruncat un bulgăre și mi-a dărâmat casa ditamai guguloiul de gheață cu noroi.

Judecăm după aparențe. Ușor.

Se și manipulează ușor. Putea să fie un articol scris de oricine. Putea să îl scrie și Antonia. Sau Gandhi.

Trăim în patriarhat.

Există și se ține cont de stigmatul de moldoveancă. Cu tot ce implică el: foame, sărăcie, provincie, orientare sau poftă sexuală.

Se judecă drastic după aspectul fizic. Cei la care a ajuns articolul au căutat poze cu autoarea. Ia să vedem, pe cine judecăm? A, e nasoală, nu arată ca Antonia. Dacă arăta ca Antonia, o luam tot că e curvă, la cât de frumoasă e.

Se judecă drastic și după numele pe care îl porți. Nu s-au mai întâlnit moldovence cu nume din ăsta. Ana, Mărie, Anămărie sau Mărioară sunt maxim acceptate. Să încetez cu figurile astea și să îmi schimb și buletinul.

E, de fapt, o goană continuă după subiecte. Asta am făcut și eu, în fond. Și oamenii care mă cunosc de cel puțin un an de zile. E loc de ceva miștouri, e subiect fierbinte? Bag și eu, nu contează că mâine poate mă văd cu femeia asta și ne zâmbim ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

De ce se vinde can-can? Din motivul ăsta. Îmi cer scuze față de cititorii pe care i-am dezamăgit și le mulțumesc din inimă prietenilor care m-au susținut.

Read More
Anne-Marie