Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "festivalul international de teatru sibiu"

Atmosferă de festival – FITS 2013 Sibiu

Posted by on 15 June 2013 in Vlog-ul de Marți | 0 comments

Atmosferă de festival – FITS 2013 Sibiu

Pentru că vorbea Oltea aici că FITS 2013 nu e numai despre spectacole de teatru.

Repetiţii, voluntari, furnicar de mici şi mari pe străzile cuprinse de o atmosferă aparte.

Read More

Faust. Dansul în ploaie. Mulţumirile

Posted by on 29 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Faust. Dansul în ploaie. Mulţumirile

Duminică seara oamenii se odihnesc, mai văd un film doar ca să le vină somnul, mai ronţăie un biscuite în timp ce se boldesc la TV sau citesc câteva pagini.

Duminică seara poţi ieşi dintr-o fundătură, pe-o ploaie câinească, şi poţi ajunge în primul rând la spectacolul despre care tot auzi vorbindu-se de vreo trei ani încoace (deşi se joacă de cinci). Faust. Faustul lui Goethe. Sau Faustul lui Purcărete, cum s-a obişnuit deja publicul să zică.

“Faust e mai mult decât un spectacol de teatru”, citeam din broşură cu câteva înainte să se ridice cortina, cu urechile ciulite la sunetele gingaşe de cor ce se auzeau după cearşaful alb. După cum aflasem în aceeaşi zi de la Constantin Chiriac, numai distribuţia are 140 de oameni. “Mi-aş vinde sufletul să mai văd acest Faust o dată. Cea mai uluitoare experienţă teatrală a acestei (sau, se poate spune, a oricărei vieţi), Faust a înfierat şi a paralizat ca o smoală fierbinte aplicată direct pe piele”, citeam impresiile unui jurnalist în The Observer (2009) şi presimţeam că de acolo, din primul rând în faţa scenei, o să trăiesc senzaţii de montagne russe.

Şi-a început! Cu un râs isteric, cearşaful din faţa mea a fost smuls şi festinul vizual a început! Mefisto, căţărat pe dulap, cu ochii albi şi goi, mângâia un animal împăiat, în timp ce elevi demenţi bat frenetic în laptopuri, iar doctorul aplică prima injecţie letală unei tinere. Şi ştii că nimic nu e iluzie.

Ca manifestare de forţe este demenţial. Ca viziune regizorală este seducţie. Ca interpretare mefistofelică este breathtaking, jaw-dropping, bouche bée şi orice alt epitet elogiator. Dacă erai curios cum e Iadul, este incitant.

Două ore ţi se desfăşoară înaintea ochilor o capodoperă teatrală. Şi mai multe n-are rost să zic.

După miez de noapte ne-am adunat pentru o ultimă seară la Clubul Festivalului. Ploaia ne-a descurajat să ieşim la dans, deşi impulsul de “e ultima seară de FITS!” ne înghiontea constant. La câteva pahare de Jager şi atmosfera pe care o făceau puştii dansatori, am cedat. Mai bine de două ore am încins Dansul Ploii, până ne ieşeau aburi din gură şi din haine. Uzi până la piele, dar cu zâmbetul până la urechi. Iar o experienţă de care nu mai avusesem parte. Mereu mi-a lipsit curajul să dansez în ploaie, mai ales pe-o ploaie rece şi neîndurătoare.

Pe final vreau să transmit un gând pentru voluntarii cei agitaţi şi preocupaţi ca totul să iasă bine, Ruxandrei Predescu pentru tot ce i-am zis şi faţă în faţă, oraşului Sibiu că ne îmbrăţişează ca pe nişte copii ce-au primit o jucărie nouă şi ne arată dans şi teatru şi viaţă bună la cel mai înalt standard.

Mi-a plăcut cum s-a prezentat brandul Boromir, care lăsase biscuiţi şi turtă dulce şi grisine şi alte bunătăţuri în toate locaţiile festivalului, deloc intruziv şi foarte, foarte bun.

Un mare “mulţumesc, sunteţi tare drăguţi!” merge şi la partenerii ce ne-au răsfăţat, începând cu Hotel Continental Forum Sibiu ( site | FB ), continuând cu Oriflame site | FB , Humanitas   site | FB | Twitter, Nokia Lumia site | FB | Twitter şi  Print Center Sibiu! Nu în ultimul rând Colina Motors pentru Ford-ul ce ne-a dus acasă.

Ne vedem la anul! N-aş mai fi plecat de acolo de unde sigur a fost magie!

 

Read More

FITS ziua 3 – şi cea mai uau!

Posted by on 28 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

FITS ziua 3 – şi cea mai uau!

Se spune că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Cam aşa a fost, căci după micul dejun am pornit-o de capul meu prin oraş, cu gândul să surprind ce are m ai frumos de oferit. Încă nu pornise ploaia, însă norii parcă se prinseseră în turlele bisericilor şi-şi făcuseră milă de mine “O mai lăsăm un pic”.

Numai ce-am încheiat turul pe care mi-l propusesem, că s-a pus, neică, pe plouat şi nu ne-a lăsat nici până în clipa de faţă. După ce-am îmbucat ceva la Hermania, ne-am îndreptat către conferinţa pe care Ruxa o aranjase cu directorul festivalului, Constantin Chiriac. Asta a fost o mare şansă, căci, în afara faptului că domnul Chiriac e un supraom ce reuşeşte să modeleze atitudini, să gândească pe loc strategii de dezvoltare şi să facă să fie bine, mai e şi în juriul U.E ce decide ce oraşe vor deveni capitale culturale europene (cum a fost Sibiu în 2007). Ne-a povestit într-o oră despre festival şi amprenta pe care o lasă asupra României, planurile de viitor pentru Sibiu (care tocmai a primit trei stele Michelin, maximum în lume), familia dumnealui, Peter Stein, ţările în care a călătorit şi lucrurile pe care le-a împrumutat pentru ţară, clădirea nouă pentru spectacole şi cazarma 90. Am plecat de la întâlnire cu o licărire de speranţă şi cu imaginea lui Constantin Chiriac drept un fel de salvator al naţiunii.

Am ajuns la Teatrul Gong, la timp pentru Werther al Teatrului din Graz. Spectacolul a fost dublat în română (spectatorii au avut căşti, cu dezavantajul celor de origine engleză, care n-au primit dublaj în limba lor) şi-a avut o scenografie cu care, personal, nu mă mai întâlnisem (cele două personaje principale au jucat în “oglindă”, sau în vitrină – semnalând ingenios izolarea lui Werther de Lotte, iubirea lui, iar proiecţiile şi setting-ul au ridicat momentele mai puţin active). Textul lui Goethe reuşeşte să exulte, însă metoda nemţească de interpretare mi-a părut rece, având în vedere că eşescul sentimental al tânărului Werther invita la trăiri mai intense (oricum pe mine mă puteţi acuza de trăirism excesiv, aşa că părerea e de-un subiectivism grăsun). Un spectacol dinamic şi-o adaptare contemporană în limba lui Goethe, totuşi, de văzut!

Am plecat de la Prinţul Frederic de Homburg pentru că nu l-am înţeles pe Armin Petras. Poate că nu sunt încă destul de antrenată pentru un spectacol de genul acesta şi-o metodă de interpretare precum cea aleasă de nemţii de la Teatrul Maxim Gorki din Berlin. Un subiect clasic cu o interpretare ce mi-a lăsat impresia că totul e luat în derizoriu, tumbele pe scena inundată de o ploaie rece şi inserări de musical, fără mimică sau modulări ale vocii nespecifice răstirii nemţeşti.

Despre minunea Faust şi viziunea lui Silviu Purcărete, dar şi despre finalul de festival pentru mine (cu primul dans în ploaie) – într-un episod viitor :)

Read More

FITS Ziua 2

Posted by on 27 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

FITS Ziua 2

A început cu amabilitatea cuceritoare a chelnerilor de la Hotel Continental Forum, care mi-au adus gem de prune, doar pentru că mi-au văzut moaca dezumflată contemplând borcanul gol.

O cafea în Piaţa Mare şi câteva cioace mai târziu mă îndreptam spre Centrul Habitus pentru conferinţa cu Dan C Mihăilescu: Caragiale şi criza ca lux. “Caragiale e vioi, dar nu mai râde nimeni la el!”, îl aud pe invitat spunându-i unuia dintre participanţi. Delicioasă infuzie de cultură la ceasul dimineţii!

Până să înceapă conferinţa şi publicul să se dezmorţească, invitatul întreţinea atmosfera. Am văzut o latură jovială pe care n-o ştiam la Dan C Mihăilescu, e un adevărat personaj! Mi-a plăcut cum a reacţionat la întâlnirea cu directorul festivalului: “Poţi să-mi spui Excelenţă, meştere, bre, maestre!”. Nu-l ştiam atât de şugubăţ ca personaj pe domnul care aduce cartea, care a declarat către audienţă: Sunt un fel de Păunescu cu Piersic :)

Discuţia propriu-zisă a început cu  povestea ce l-a determinat pe Dan C Mihăilescu să scrie despre Caragiale, şi anume şocul pe care l-a avut în anii 90, pe când lucra la Cotidianul, şi un student la Teologie l-a întrebat de ce a murit Caragiale în exil. Apoi au fost punctate câteva idei la care nu m-am gândit niciodată, comparaţii Hyperion-Rică Venturiano-Cătălin explicate şi dezvăluiri despre aspecte din viaţa personală a lui Nenea Iancu, în realitate obsedat de carierism şi având complexul originilor şi-al sărăciei. Supărat că pe coperta cărţii apare fotografia dumnealui, Dan C Mihăilescu ne amuză: “Mănânc o pâine pe Caragiale şi apare tot moaca mea”.

Şi începem să dezbatem problema crizei: Criza este senzaţia de preaplin ce ascunde un gol enorm, punctează invitatul şi face comparaţii cu diverse personaje şi situaţii din opera lui Caragiale, domnul Goe, coana Ruxiţa, şi reversul, Năpasta, sau golul ce ascunde plinul (forma vasului depinde de golul dinăuntru). În cele două ore de conferinţă am învăţat mai multe decât în ultimul an la un loc, dar mai păstrez din secrete şi pentru discuţiile personale în care trebuie să impresionez :)

Conchidem cu ideea că domnul Caragiale era un lux al secolului XiX, că e o dovadă de mare putere socială ca să etalezi viciile unei societăţi care a dat un om ce o desfigurează – “Dacă nu ai bufonul, regele e moft”.

Ziua a continuat cu premiera spectacolului Scrisori de dragoste către o tânără prinţesă chineză, în regia lui Cristi Juncu şi cu scenografia lui Cosmin Ardeleanu. Cu toate că textul nu mi s-a părut ofertant şi probabil sună mai bine în franceză, momentele mai slabe au fost salvate de artificii de regie, cu toate că mi-ar fi plăcut să se fi mers mai mult pe “cioacă”, având în vedere că nu văd cum s-ar fi rezolvat la nivel emoţional situaţia. Ca interpretare n-a ajuns la tensiunea pe care mă aşteptam s-o transmită, dar, repet, e de văzut în ideea în care descifrăm cum pot o regie şi-o scenografie bine gândite să ridice un spectacol relativ slab.

A urmat prânzul prelungit, datorat în primul rând chelnerului/voluntar la Festival, Istvan, care ne-a distrat cu poantele lui, cu refuzul constant de a-mi dezvălui parola de la wifi şi cu jongleriile cu tava, pe care a şi scăpat-o într-un final. Fundalul sonor ne-a fost asigurat de Fanfara de la Cosmeşti, ce patrula pe Bălcescu, în frunte c-o dansatoare verde îmburicată.

Seara ne-am delectat cu un one woman show în regia minunatei Lia Bugnar, “Fata din Curcubeu”. Tania Popa, prostituata din cinematograf, cântăreaţa tristă cu accese de veselie şi cu apetenţă pentru filmele geniale, face un spectacol complex, cu treceri de la agonie la optimism molipsitor şi glume dulci-amărui.

Am ciocnit paharele obligatorii la Clubul Festivalului la miezul nopţii, aşa cum cere tradiţia.

Read More

Aproape o lună de teatru şi film

Posted by on 14 May 2012 in De zi cu zi | 5 comments

Aproape o lună de teatru şi film

Bine v-am regăsit după weekend!

Ţin vestea asta de ceva vreme şi bucuria primei reacţii s-a consumat (am ţopăit, am telefonat, am chiuit în telefon, m-am bucurat că sunt tot mai aproape de împlinirea dorinţei ăsteia), dar o să mai fie un val de euforie cu câteva zile înainte de începerea evenimentelor. Pentru că:

1. Sunt blogger oficial la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu – ca mărime şi ca amploare FITS este al treilea festival de arte ale spectacolului din LUME! Anul trecut am fost la conferinţa de presă a festivalului şi-am constatat cu mare plăcere că şi autorităţile se implică, că Ministerul Culturii bugetase bine partea de cultură, chestiune ce nu s-a repetat deloc anul acesta. Cum, tăticule? Niciun ban? Branding de ţară pe moca, adică? România culturală pe moca? Turişti cu ghiotura şi oameni de calitate aduşi pe banii cui? Oricui, numai ai Ministerului Culturii nu! Ironic, mai ales în contextul temei de festival de anul acesta: Crize. Cultura face diferenţa. Sunt supărată rău pe tema asta, dar prefer să vă povestesc despre spectacolele la care am ales să merg (o să prind în sfârşit Faust-ul de la Sibiu!) şi atmosfera de festival, mai ales că e prima dată când merg şi am acces peste tot. Peste 2500 de invitaţi din aproape 50 de state, peste 300 de evenimente şi peste 60 de spaţii de joc în zece zile. Mă găsiţi la Sibiu de pe 24 pe 28 mai (iar Festivalul are loc între 25 mai şi 3 iunie).

2. Sunt blogger oficial la Transilvania Film Festival – TIFF 2012. Nu am văzut Clujul în viaţa mea, n-am mai fost la TIFF. Îmi doresc de vreo trei ani şi poate că a fost destin s-o întâlnesc pe Flavia :) Religia si credința sunt puse in discuţie anul acesta la TIFF, printr-o selecţie puternică de filme pe această temă şi printr-o campanie de promovare inspirată de ideea ca filmul este religia TIFF-ului. „Campania de imagine pleaca de la o simpla constatare: la TIFF, filmul a devenit o religie. Spectatorii nostri, cei care au crescut cu noi si cu filmele festivalului, sunt credinciosii nostri. Si noi, si ei – devotati suta la suta TIFF-ului”, explica directorul artistic al festivalului, Mihai Chirilov. Mă găsiţi la Cluj între 1 şi 10 iunie şi revin cu mai multe detalii după ce urmăresc toate cele 69 de trailere ataşate în mail-ul oficial :)

Read More
Anne-Marie