Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "filmul de piatra"

Primul interviu pentru blog: Andi Vasluianu

Posted by on 13 January 2012 in De zi cu zi | 8 comments

Primul interviu pentru blog: Andi Vasluianu

Vineri, 13, da? Să fie cu noroc, întrucât public primul interviu de pe theannemarie.ro şi-i cu un om pe care l-am cunoscut la Filmul de Piatra şi în rolul soldatului Marian din California Dreamin` (să-mi fie cu iertare, Andi, în Furia l-am remarcat pe Adi Minune. Superficială, ce să mai! :) ).

Şi-acum să fim groupie şi să băgăm nişte clişee: vai, îi un om extraordinar, un mare actor, o persoană specială. Mă, aşa o fi, dar dacă tot am apucat să stăm de vorbă vreo trei zile mi-ar plăcea să vă zic cum l-am perceput eu. Băiat cu obraz (traducere pentru iubitorii de clişee: n-are figuri, mă!), extrem de prietenos şi limbut. Cu un simţ al ridicolului ce le lipseşte multora, cu spirit ludic ce-i trădează vârsta de vreo douăjdeani şi cu buzunare cu poveşti pe care le-ar spune dacă ar simţi că are cui.

Ca să n-o mai lungim, să vă zic de ce-am ales să-i pun cele Zece Întrebări la care răspund toţi marii actori invitaţi la Inside the Actor`s Studio. Pentru că sunt la rândul meu din public. Un public un pic mai destupat care s-a săturat de întrebări stas: Cum ai petrecut de Sărbători, în ce film joci acum, ce proiecte viitoare ai? Bleah. Şi pentru că în anul I de facultate, când i-am luat interviu dragului de Horaţiu Mălăele am primit o lecţie. După ce-am terminat de întrebat toate platitudinile din lume la care răspund deja actorii cum o fac fotbaliştii – Şi-au dorit mai mult victoria, Echipa a muncit mult, Am luat un premiu Gopo, Am fost la festivalul X – mi-a zis omul: Mi-ar plăcea ca odată să mă întrebe cineva care-i felul meu preferat de mâncare sau cu ce culoare îmi place să mă îmbrac duminica.

De aceea. Că puteţi citi pe oriunde ce face Andi Vasluianu pe plan profesional, dar numai la mine puteţi afla care-i sunetul lui preferat şi ce i-ar plăcea să-i spună Sf. Petru la intrarea în Rai (dacă o fi existând).

Pune-ţi-vă căştile! – se aude, se aude, vă zic eu :) Investesc anul ăsta în echipament de vlogger, promit solemn!

Am şi transcript şi am încercat să pun şi subtitrări, dar clar îs atehnică şi mi-am prins urechile până la enervare.

Anne: Salut. Am promis c-o sa ma apuc serios de blogging si-o sa ajung la toate festivalurile din tara anul asta. Si daca acum doi ani voiam sa dau la teatru  si ma uitam non-stop pe youtube la Inside the actor`s studio acum am sansa sa stau de vorba cu Andi Vasluianu si sa fiu un James Lipton feminin, fara barba si destul de slab, zic eu.
Si sa-l luam la intrebari!
O sa fie scurt si sper sa obtin, asa, niste informatii pretioase, de exemplu care este injuratura lui preferata sau…
OK!
Cuvantul tau preferat, Andi, care este?
Andi: Cuvantul  meu preferat? Aievea!
Anne: Aievea. Cuvantul the least favorite. Ce cuvant nu-ti place deloc?
[pauza]
Andi: Ciulama. Habar n-am. Ciulama.
Anne: Ok. Ca sonoritate?
Andi: Da.
Anne: Sunetul preferat.
E foarte ciudat aici. Il asociez c-o poveste cumva si de aia
Cand am fost in Moscova acum ani buni am auzit la un moment dat un copil vorbind in rusa si mi s-a parut ca era sunetul cel mai frumos. Rusa, copilul cu rusa. Nu stiu, da… Si vocea aia.
Vocea aia, da. Dar in rusa, asta era important.
Anne, trollând :) : Si era blond copilul cumva? Si-avea o caciula rosie?
Andi: Banuiesc, nu mai tin minte. Ceva de genul asta. Dar mi-a ramas vocea in cap si…
Anne: Sunetul pe care-l urasti. Sunetul pe care nu-ti place sa-l auzi.
Andi: Bormasina.
Anne: Ah, da, da! :)
Anne: Injuratura preferata. Aici Natalie Portman stii c-avea chestia aia foarte faina ceva in ebraica si suna asa de parca ti-a bagat toata carnea-n frigider!
Andi: Injuratura preferata?
Anne: Da!
Andi: Pai am mai multe!
Dar una dintre ele, adica cea pe care o folosesc mai mult e asta: Du-te-n pizda ma-tii. Asta e.
Anne: Iau un bulgare de noroi si-l arunc… nu stiu, ceva regional
Andi: Nu :) Asta e. Bine, eu fiind bucurestean la noi se vorbeste foarte urat. Adica daca e sa ai injuraturi, am multe!
Dar asta este cea mai frecventa.
Anne: Se poate face o enciclopedie de injuraturi de Bucuresti.
Daca n-ai fi fost actor ce alta profesie ti-ar fi placut sa urmezi?
Andi: Mhm…
Profesor sau antrenor. Ceva de genu
Anne: Antrenor de?
Andi: Aaa, in special de fotbal. O echipa, da
Anne: Ok.
Ăă, zi-mi un dirty job. O munca pe care
Andi: Pe care n-as vrea s-o fac?
Da.
Andi: Aaa, politician. Niciodata!
Anne: Ok.
Intrebarea asta in engleza suna mai bine
What turns your creativity on?
Sau What turns you on creativelly, spiritually, emotionally? In romana…
Andi: Viata! Viata toata. Tot
Oamenii in special, adica. Oamenii ma [gest] fac creativ. Si aia rai si aia buni
Anne: Si what turns you off?
Andi: Pfff… [pauza]
E…
Anne: Stii ca ai momente din alea cand te trezesti fain…
Andi: Stiu stiu stiu, da, ma gandeam acuma la asta
E un soi de ipocrizie
Stii, ma enerveaza cel mai tare ipocrizia.
Nu stiu, asta ma intoarce din drum, asa.
Sunt anumite aspecte ale oamenilor
Ipocrizia in special, oamenii pe care ii ador deodata devin atat de ciudati ca-si ascund adevarul
E chestia aia, ca ai defecte, esti defectuos in multe actiuni pe care le ai si ti-e rusine sa recunosti, ceea ce pe mine ma enerveaza
Anne: Mie imi place super mult sa ma fac de rahat
Andi: Si mie la fel! Ridicolul. Il ador
Oricum in meseria asta daca nu ai puterea sa fii ridicol esti penibil. Devii mai ridicol
Anne: Si ultima intrebare: Daca ar exista Raiul si ai ajunge la Poarta Sf. Petru ce ti-ar placea sa-ti spuna Sf. petru inainte sa-ti dea voie sa intri in rai?
Andi: Te-asteapta Cristi Nemescu!

L-am mai rugat să recomande două filme pe care trebuie să le vadă oricine şi mi-a zis de Oci Ciornie şi Nopţile Cabiriei.

L-am întrebat de ce nu-şi face un blog şi mi-a zis că nu crede c-ar fi consecvent. Să scrie în fiecare zi, “nu cred c-aş fi în stare”. Şi-a mai adăugat că ţine foarte mult la mister. Na! O să mă mai cenzurez şi eu de-acu, să nu ziceţi că nu-s misterioasă!

Mulţumiiiiim, Andi!

Read More

Gata, trag cortina. Filmul de Piatra e la final

Posted by on 8 January 2012 in De zi cu zi | 2 comments

Gata, trag cortina. Filmul de Piatra e la final

Deşi n-am ce cortină să trag, că ăsta-i cinema. Atenţie, se-nchid uşile! Ba nu! Se sting luminile! Oricum ai spune-o, e gata.

Senzaţia e din cele mai contradictorii: m-a hrănit foarte mult festivalul ăsta. Am regăsit senzaţii pe care le credeam duse de tot. În acelaşi timp nu mă împac bine cu finalurile. Nu ştiu cine se împacă cu asta, zău.

Mi-a fost dat să-mi întâlnesc proiecte trecute, prieteni uitaţi, cunoştinţe şi foşti colegi. Mi-am amintit de festivalurile la care am participat în cei şapte ani de teatru (auzi, şapte, fatidic, aşa!). All in all, festivalul a avut un soundtrack bun. Şi-un vibe ce şi-a găsit culcuş undeva în mine.

Juriul a ales ce-am vrut eu să iasă.

Filmul câștigător la Ficțiune este “Hello Kitty” în regia lui Millo Simulov. Un grup de prieteni petrecăreți, o excursie nebună la mare și o imagine cum rar se vede în filmul românesc au propulsat scurtmetrajul pe podium.

La animație a câștigat “The Scream”, realizat de Sebastian Cosor, un film ingenios inspirat de celebra pictura “Strigătul” a lui Edvard Munch.

La documentar laureații sunt Dragos Dulea și Anda Pușcaș, realizatorii filmului “Stremț 89”, despre care am mai scris şi-n prima zi, când l-am văzut.

Premiul pentru Cel mai bun film experimental a fost oferit filmului “Vlog 13” regizat de Bădeliță Alexandru Petru. Aici nu m-am activat, îi clar că secţiunea asta n-a fost pe gustul meu. Dar îi de apreciat, fiecare avem filmele noastre :)

La Videoclip premiul a fost adjudecat de piesa “Moartea Boxelor” a trupei Şuie Paparude. Clipul a fost realizat de Anton Groves și Adrian Aghenitei.

La Extrem a fost premiat Horia Mărușcă pentru filmul scurt “Mountain Biking”.

Premiul special oferit de ICR a mers la “Grand Hotel Italia” regizat de Rodi Cotenescu, iar premiul publicului la Dragos Dulea și Anda Pușcaș pentru “Stremț 89”.

Mențiuni speciale au primit și filmele “Maria și unchiul Giani” regizat de Ana-Maria Lemnaru, “Planet_RO2012” realizat de Csont Zsombor, Török Tihamér și videoclipul “Pașapoartele albastre” al trupei FurioSnails.

Acum că am “microbul” de festival, acum ce? Ne vedem la următorul, da?

Read More

Filmul de Piatra – ziua 3

Posted by on 8 January 2012 in De zi cu zi | 2 comments

Filmul de Piatra – ziua 3

A început cu Extrem! Day, care mi-a plăcut la nebunie pentru că-s pasionată de snowboarding şi-i apreciez pe băieţii care zboară, care alunecă pe bare de oţel sau îşi dau drumul cu motocicleta prin noroi. M-au omorât cu soundtrackul! Vreau toate piesele alea, acu stau şi scotocesc după ele. A mai fost Camp4 Nepal – expediţie pe Everest – n-aveau cum să dea greş.

Ticu Lăcătuşu, la final: Sexul era safe şi alpinismul periculos. Acum e invers.

Rocks`n`Roots – competiţie filmată undeva pe lângă Baia Mare. Noroi, sudoare, killer music!

Mountain Riders

Snow Patrol

În furtună – windsurfing pe timp de ciclon pe Marea Neagră. Grozăvescu filmat!

Selecţia de filme din competiţie de azi: props pentru The Scream, o animaţie foarte faină inspirată de tabloul cu acelaşi nume, documentarul Primiţi cu cutremurul?, Donna must Die – aduce a Sin City – documentarul Cântecul lui Gepeto (povestea unui moşuleţ simpatic căruia îi cânta George Călinescu când era mic pentru că mama lui Gepeto i-a fost asistentă academicianului) şi Grand Hotel Italia.

Au mai fost amuzante şi Acvariul – animaţie şi Maria şi Unchiul Giani.

După miezul nopţii ne-am îndreptat spre locul unde urma să concerteze Partizan. Păcat c-o fost sonorizarea aşa slabă, mie concertul mi s-a părut un ritual de exorcizare.

Azi îi ultima zi! Am început să mă obişnuiesc cu programul ăsta de festival.

PS: v-am zis de voluntarii de-aici. Îs mici, majoritatea la liceu, cu nişte făţuci aşa inocente şi simpatice de-ţi vine să-i iei pe toţi acasă. Acum două zile mă opreşte o voluntăriţă pe hol şi mă avertizează că mă cunoaşte de undeva. Am rugat-o ca atunci când îşi aminteşte să-mi spună şi mie, eram curioasă. Ieri seară vine la mine cu rezolvarea dilemei: Tu eşti bloggerul nostru oficial! Am văzut videoclipul în care vorbeai cu Măriuca! Pe domnişoara asta dulce o cheamă Iris.

PPS: Blogger promo-ul meu are peste 500 de vizualizări! Ura, ura, ura! :)

Read More

Filmul de Piatra – ziua 2

Posted by on 7 January 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Filmul de Piatra – ziua 2

Ziua a doua de festival a început cu o conferinţă de presă la care au fost prezenţi Ana Ularu, Ticu Lăcătuşu, Virgiliu Mărgineanu şi Aurelian Nica şi s-a sfârşit cu un interviu care mie-mi place tare mult şi pe care o să-l vizionaţi săptămâna ce vine. Nu spui cu cine, persoană importantă!

Zăpada este laitmotivul festivalului, asta-i clar. Unde e? De ce nu e? A fost sau n-a fost? Zăpada va fi albastră? – am încercat eu un joc cu titluri de film românesc, na, atâta pot zilele astea şi eu :) Organizatorii speră că la anul o să se schieze cel puţin de la hotel până la sala de proiecţii, eu mizez pe încălzirea globală şi mi-ar plăcea să nu-mi dârdâie c…racii. Noroc că-i Piatra Neamţ şi totu-i aproape. Azi au căzut nişte fulgi, aşa, ca să ne întipărim cu toţii în minte că-n 2012 am prins prima zăpadă la Piatra Neamţ.

Filme: după-amiaza a început cu o selecţie de filme din cadrul NexT, din care mi-au plăcut În Atlanticul de Nord şi Baby, că pe astea le-am prins. După Baby mi-am dat seama că fetelor CHIAR le plac băieţii răi, adică să mă agaţe pe mine un negruşor din ăsta buzat în autobuz, păi foioioi! În fine, să-l vedeţi dacă-l prindeţi pe undeva, e produs în 2010 UK şi durează 25 de minute.

În competiţie mi-au plăcut Jaful, Hello, Kitty şi Szufla. Şi m-am bucurat că programul de scurtmetraje de groază UMBRE de la TIFF n-a fost chiar aşa groaznic. Or m-am pregătit eu psihic foarte bine, or am mai crescut, or nu ştiu. Dar nu m-o îngrozit nic, didn`t wet the chair, no nothing.

Petrecere apoi în High Life cu întâlnire mai mult sau mai puţin aşteptată, cu juriu cu chef de dans şi mers pe jos. Mult. Aşa-i de fain când vezi pâlc de tineri pe străzile alteori goale ale oraşului!

Mă îmbrac şi-o tai la proiecţiile zilei 3. Încep să recunosc din ce în ce mai multe secvenţe din promo-ul festivalului.

Hai, veniţi şi voi?

PS: regizorii ăştia mici şi drăgălaşi îs timizi rău!

Read More

Prima zi de Filmul de Piatra

Posted by on 6 January 2012 in De zi cu zi | 7 comments

Prima zi de Filmul de Piatra

A fost cu sala plină, cu voluntari cu feţe inocente şi cu anecdote.

Virgiliu Mărgineanu s-a “folosit” de reputaţia festivalului pentru a tăia coada la Vamă :) Adică la Cernăuţi, unde, pesemne, se ştia de Festival. “Ah, sunteţi în juriu, sigur, sigur, treceţi, doar să ziceţi acolo la Festival că v-am ajutat”.

Din 18 filme prezentate ieri în competiţie mi-au plăcut mult două: Stremţ89 şi videoclipul Moldoveni, veniţi acasă! pe care vi-l ataşez şi vă explic acuşica ce m-a emoţionat.

Mi-a amintit de viața aia tihnită de la țară, cu dealurile și culorile vii, cu bătrâni ridați și m-a lucrat sensibilos până am fost surprinsă bătând din palme cu un zâmbet tâmp pe față. Dă-mi ceva cu moldoveni, muzică, piesaj și bătrâni ridați și case părăsite și gata, îs toată ruptă din tabloul cu femeia cu steagul și sânul dezgolit (am încercat o metaforă a patriotismului, libertății și “înrădăcinării”, atâta am putut).

Stremț89 e o abordare inedită și amuzantă despre Revoluție. Am râs cu lacrimi. Are culoare, are vână, are nebuni, are umor, are oameni normali ce vor un club al oamenilor normali. Un “balamuc plutitor”! Ia pistolu, dă cuțitu, ține pușca, ia tu vinul, două sau trei perechi de palme primăriței și gata revoluția! Bravo Andei Pușcaș!

E fain să vezi iarăși mișcare în orașul în care ai crescut. Intru la proiecție, începe calupul al doilea.

Read More

Filmul de Piatra. Dar unde-i zăpada?

Posted by on 4 January 2012 in De zi cu zi | 3 comments

Filmul de Piatra. Dar unde-i zăpada?

M-am întors de la conferinţa de presă pentru Filmul de Piatra (ce începe mâine, 5 ianuarie), unde am participat pentru prima oară în calitate de blogger la mine-n oraş, dar şi ca freelancer (şi s-au uitat lung la mine foştii colegi de la televiziunea din Neamţ că de data asta eram “pe picioarele mele”, nu în vreo practică). Sala plină, zău că nu mă aşteptam.

M-am aşezat, ca tot bloggeru, unde am simţit eu că-i mai potrivit ca să vezi tot şi să auzi tot şi să poţi nota tot fără ca cineva să se uite în carneţelul tău (oricum am un scris de mână groaznic de urât, l-am exersat special pentru contracararea furtului intelectual. Tocilară, da!). Şi juriul a venit şi s-a aşezat lângă mine. Na! Eu ştiam că-s simetric opus şi ei vin lângă mine! Şi s-a uitat cineva la ce scriu în carneţel :)

Ediţia trei punct zero. Ediţia 3.0 e de fapt ediţia a cincea şi înseamnă, practic, 20 de evenimente marca Filmul de Piatra organizate de voluntari (proiecţii speciale, concerte şi altele). Ediţia asta a avut 313 înscrieri din ţară şi Republica Moldova. Doamna Irina Margareta Nistor a zis că-i bine, având în vedere că la selecţia de la Anonimul au participat doar 300 de filme, dar din toată lumea. După ce s-au cernut, la Filmul de Piatra 3.0 au rămas 55 în competiţie, 14 off competition şi alte câteva în secţiunea Extrem (pentru că Filmul de Piatra e singura competiţie de film din ţară care are o secţiune dedicată sporturilor extreme).

Atât ca detaliu de comunicat de presă. O să mai găsiţi cifre,, buget şi detalii din planurile de viitor pentru oraş la Chinezu, care m-a ameninţat cu o sumă uriaşă de bani ca să fiu corespondent al Republicii Chinezeşti la Piatra Neamţ.

Irina Margareta Nistor îi simpatică, cum am zis şi pe Twitter, m-a cucerit de la “Am fost şi eu blogger” şi-o să citiţi la mine un interviu fain cu ea zilele următoare. Îl pregătesc :) Chiar, vreţi să aflaţi ceva în mod special? Şi ştie să se amuze de glumele pe seama vocii ei şi e chiar auto-ironică: Dacă intru într-un magazin şi nu mă recunoaşte cineva, când deschid gura sigur se elucidează misterul.

Tot dumneaei a mărturisit că prima călătorie în ţară pe care a făcut-o a fost la Piatra Neamţ şi avea doar 1 an. Şi că i se întâmplă doar aici să fie întrebată în magazine, cafenele, să primească telefoane de la Bucureşti cu Aaa, eşti la Piatra la Festival! Ceea ce înseamnă că se face treabă bună.

Ca detaliu de PR pentru organizatori. Nu mai spuneţi, dragii mei: Echipa a muncit mult. Încă se munceşte. Cutărică nu e aici pentru că e în camera cealaltă, termină de făcut x şi y, deci munceşte. Se vede că-i muncit!

Plus: mi-a plăcut de Andrei, “şeful cel mare” că şi-a prezentat la începutul conferinţei mai întâi echipa şi apoi a trecut la prezentarea juriului şi a celorlalţi susţinători şi invitaţi.

Filmul de Piatra. Site http://filmuldepiatra.ro/

Promo: http://www.youtube.com/watch?v=h0x5moi6UgA&feature=player_embedded – au vrut să fie ironici cu filmuleţul ăsta şi li s-a cam întors, vremea chiar îi ca la mare, deci no skiing! Props pentru vizualul festivalului, îmi place mult mult mult!

Promo personal: http://www.youtube.com/watch?v=zVWdk0t2gCA

Read More
Anne-Marie