Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "fits 2012"

FITS ziua 3 – şi cea mai uau!

Posted by on 28 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

FITS ziua 3 – şi cea mai uau!

Se spune că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Cam aşa a fost, căci după micul dejun am pornit-o de capul meu prin oraş, cu gândul să surprind ce are m ai frumos de oferit. Încă nu pornise ploaia, însă norii parcă se prinseseră în turlele bisericilor şi-şi făcuseră milă de mine “O mai lăsăm un pic”.

Numai ce-am încheiat turul pe care mi-l propusesem, că s-a pus, neică, pe plouat şi nu ne-a lăsat nici până în clipa de faţă. După ce-am îmbucat ceva la Hermania, ne-am îndreptat către conferinţa pe care Ruxa o aranjase cu directorul festivalului, Constantin Chiriac. Asta a fost o mare şansă, căci, în afara faptului că domnul Chiriac e un supraom ce reuşeşte să modeleze atitudini, să gândească pe loc strategii de dezvoltare şi să facă să fie bine, mai e şi în juriul U.E ce decide ce oraşe vor deveni capitale culturale europene (cum a fost Sibiu în 2007). Ne-a povestit într-o oră despre festival şi amprenta pe care o lasă asupra României, planurile de viitor pentru Sibiu (care tocmai a primit trei stele Michelin, maximum în lume), familia dumnealui, Peter Stein, ţările în care a călătorit şi lucrurile pe care le-a împrumutat pentru ţară, clădirea nouă pentru spectacole şi cazarma 90. Am plecat de la întâlnire cu o licărire de speranţă şi cu imaginea lui Constantin Chiriac drept un fel de salvator al naţiunii.

Am ajuns la Teatrul Gong, la timp pentru Werther al Teatrului din Graz. Spectacolul a fost dublat în română (spectatorii au avut căşti, cu dezavantajul celor de origine engleză, care n-au primit dublaj în limba lor) şi-a avut o scenografie cu care, personal, nu mă mai întâlnisem (cele două personaje principale au jucat în “oglindă”, sau în vitrină – semnalând ingenios izolarea lui Werther de Lotte, iubirea lui, iar proiecţiile şi setting-ul au ridicat momentele mai puţin active). Textul lui Goethe reuşeşte să exulte, însă metoda nemţească de interpretare mi-a părut rece, având în vedere că eşescul sentimental al tânărului Werther invita la trăiri mai intense (oricum pe mine mă puteţi acuza de trăirism excesiv, aşa că părerea e de-un subiectivism grăsun). Un spectacol dinamic şi-o adaptare contemporană în limba lui Goethe, totuşi, de văzut!

Am plecat de la Prinţul Frederic de Homburg pentru că nu l-am înţeles pe Armin Petras. Poate că nu sunt încă destul de antrenată pentru un spectacol de genul acesta şi-o metodă de interpretare precum cea aleasă de nemţii de la Teatrul Maxim Gorki din Berlin. Un subiect clasic cu o interpretare ce mi-a lăsat impresia că totul e luat în derizoriu, tumbele pe scena inundată de o ploaie rece şi inserări de musical, fără mimică sau modulări ale vocii nespecifice răstirii nemţeşti.

Despre minunea Faust şi viziunea lui Silviu Purcărete, dar şi despre finalul de festival pentru mine (cu primul dans în ploaie) – într-un episod viitor :)

Read More

FITS Ziua 2

Posted by on 27 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

FITS Ziua 2

A început cu amabilitatea cuceritoare a chelnerilor de la Hotel Continental Forum, care mi-au adus gem de prune, doar pentru că mi-au văzut moaca dezumflată contemplând borcanul gol.

O cafea în Piaţa Mare şi câteva cioace mai târziu mă îndreptam spre Centrul Habitus pentru conferinţa cu Dan C Mihăilescu: Caragiale şi criza ca lux. “Caragiale e vioi, dar nu mai râde nimeni la el!”, îl aud pe invitat spunându-i unuia dintre participanţi. Delicioasă infuzie de cultură la ceasul dimineţii!

Până să înceapă conferinţa şi publicul să se dezmorţească, invitatul întreţinea atmosfera. Am văzut o latură jovială pe care n-o ştiam la Dan C Mihăilescu, e un adevărat personaj! Mi-a plăcut cum a reacţionat la întâlnirea cu directorul festivalului: “Poţi să-mi spui Excelenţă, meştere, bre, maestre!”. Nu-l ştiam atât de şugubăţ ca personaj pe domnul care aduce cartea, care a declarat către audienţă: Sunt un fel de Păunescu cu Piersic :)

Discuţia propriu-zisă a început cu  povestea ce l-a determinat pe Dan C Mihăilescu să scrie despre Caragiale, şi anume şocul pe care l-a avut în anii 90, pe când lucra la Cotidianul, şi un student la Teologie l-a întrebat de ce a murit Caragiale în exil. Apoi au fost punctate câteva idei la care nu m-am gândit niciodată, comparaţii Hyperion-Rică Venturiano-Cătălin explicate şi dezvăluiri despre aspecte din viaţa personală a lui Nenea Iancu, în realitate obsedat de carierism şi având complexul originilor şi-al sărăciei. Supărat că pe coperta cărţii apare fotografia dumnealui, Dan C Mihăilescu ne amuză: “Mănânc o pâine pe Caragiale şi apare tot moaca mea”.

Şi începem să dezbatem problema crizei: Criza este senzaţia de preaplin ce ascunde un gol enorm, punctează invitatul şi face comparaţii cu diverse personaje şi situaţii din opera lui Caragiale, domnul Goe, coana Ruxiţa, şi reversul, Năpasta, sau golul ce ascunde plinul (forma vasului depinde de golul dinăuntru). În cele două ore de conferinţă am învăţat mai multe decât în ultimul an la un loc, dar mai păstrez din secrete şi pentru discuţiile personale în care trebuie să impresionez :)

Conchidem cu ideea că domnul Caragiale era un lux al secolului XiX, că e o dovadă de mare putere socială ca să etalezi viciile unei societăţi care a dat un om ce o desfigurează – “Dacă nu ai bufonul, regele e moft”.

Ziua a continuat cu premiera spectacolului Scrisori de dragoste către o tânără prinţesă chineză, în regia lui Cristi Juncu şi cu scenografia lui Cosmin Ardeleanu. Cu toate că textul nu mi s-a părut ofertant şi probabil sună mai bine în franceză, momentele mai slabe au fost salvate de artificii de regie, cu toate că mi-ar fi plăcut să se fi mers mai mult pe “cioacă”, având în vedere că nu văd cum s-ar fi rezolvat la nivel emoţional situaţia. Ca interpretare n-a ajuns la tensiunea pe care mă aşteptam s-o transmită, dar, repet, e de văzut în ideea în care descifrăm cum pot o regie şi-o scenografie bine gândite să ridice un spectacol relativ slab.

A urmat prânzul prelungit, datorat în primul rând chelnerului/voluntar la Festival, Istvan, care ne-a distrat cu poantele lui, cu refuzul constant de a-mi dezvălui parola de la wifi şi cu jongleriile cu tava, pe care a şi scăpat-o într-un final. Fundalul sonor ne-a fost asigurat de Fanfara de la Cosmeşti, ce patrula pe Bălcescu, în frunte c-o dansatoare verde îmburicată.

Seara ne-am delectat cu un one woman show în regia minunatei Lia Bugnar, “Fata din Curcubeu”. Tania Popa, prostituata din cinematograf, cântăreaţa tristă cu accese de veselie şi cu apetenţă pentru filmele geniale, face un spectacol complex, cu treceri de la agonie la optimism molipsitor şi glume dulci-amărui.

Am ciocnit paharele obligatorii la Clubul Festivalului la miezul nopţii, aşa cum cere tradiţia.

Read More

FITS Sibiu, Ziua 1

Posted by on 26 May 2012 in De zi cu zi | 1 comment

FITS Sibiu, Ziua 1

Autogara Militari, ora 7 jumătate dimineaţa. Mi s-a întâmplat să nu dorm de emoţia plecării, ca atunci când eram mică şi plecam în excursie cu clasa.

Cinci ore mai târziu, un taximetrist îmi arată reperele principale din Sibiu. Mai bună impresie nu putea să-mi facă. Cu bunăvoinţă şi-un accent dulce îmi zice: “La dreapta-i Alba Iulia şi Cluju`, dacă vreţi, la stânga Braşovul. Piaţa Mare e pe-acolo, pe lângă hotel, muzeul e în partea astalaltă”. Nicio secundă nu părea că vrea să mă înşele, nu stăteam cu frica de turist, ci, din contră, s-a simţit dator să-mi prezinte oraşul în care voi locui pentru câteva zile. Semafoarele ţin mult pe roşu în Sibiu, aşa că vreme de palavre este.

Ajung la Hotel Continental Forum, unde mă aşteaptă Ruxa şi un welcome package personalizat, cu multe atenţii şi gânduri bune, inclusiv o reducere pe viaţă la hotelul din care vă scriu acum. Îmi iau în primire şi badge-ul de blogger, iar domnul de la recepţie îmi spune cum să ajung la primul spectacol pe care mi-l programasem. Ţac-pac! Îmbarcarea spre Muzeul Astra, unde habar n-aveam ce-avea să mă aştepte. De capul meu printr-un oraş pe care nu-l cunosc, o senzaţie de care mi-era dor. În autobuz se ascultă muzică populară, Radio Sibiu. Am flash-uri din copilărie şi zâmbesc cu ochii la trecători. A ieşit soarele.

Ispita Cioran: Nici nu ştiu cum să vorbesc despre spectacolul ăsta. M-a consumat emoţional până la lacrimi de crocodil, până când îmi tremura bărbia şi încercam să-mi abţin icnetele ce-mi stăteau în gâtlej. Cel mai intens şi complex spectacol de teatru pe care l-am văzut până acum. Din pădurea Muzeului Astra, în tramvaiul cu delir, cu bine şi rău şi alb şi negru, peisaje parcă gândite în scenografie, deşi erau doar oameni care reacţionau la ceea ce se întâmpla şi parcă şi natura şi copiii ce fugăreau nişte vaci pe câmp şi oile ce-şi făceau siesta pe iarbă ştiau că în tramvaiul cu muzică divină se întâmplă magie. Răşinariul şi ideea de parastas cu vin pe care l-am primit cu lacrimi în ochi şi finalul cu mâna pe inimă şi Mulţumesc-ul din ochi. Teatrul Radu Stanca din Sibiu – mergeţi să vedeţi acest spectacol, e un festin din toate punctele de vedere. Festivalul începuse cum nu se poate mai bine.

M-am reîntors în oraş cu lacrimi în ochi şi m-am cufundat în atmosfera de festival în Piaţa Mare. Norii, muzica circarilor de foc, bucatele şi oamenii ce dansau fără motiv, copila ce m-a studiat îndelung ca apoi să-mi spună Eşti drăguţă!, toate mi-au pictat tabloul FITS.

Flamenco pe înserat, la Sala Thalia. Oftat de frumos. Abia acum m-am relaxat după o zi trăită la intensitate emoţională maximă. Erotism şi dansul dragostei, roşu şi alb, voce sfâşietoare. Compania Danza Flamenco Espagnola Jose Soriano cu Inima ce sparge pieptul. Primul spectacol de flamenco pe care l-am văzut.

 Burnt out punks în noapte. Nebunii din Stockholm ce-şi puneau pielea la bătaie în flăcări şi-n văzul tuturor. Audienţa enervant de rezervată. Eram singurii care urlau de entuziasm şi aplaudau frenetic. The Animal. Fire Circus.

Fuga la artificii! O bere înainte de somn. Clubul Teatrului. Final Ziua 1.

Read More
Anne-Marie