Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "fits sibiu"

În weekend la Sibiu

Posted by on 24 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

În weekend la Sibiu

Iacătă, am ajuns şi la săptămâna mult aşteptată! Începem pelerinajul la festivaluri! FITS (Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu) îşi deschide porţile vinerea aceasta. Adică mâine! Mamă dragă, că uliţarnică m-ai mai făcut!

Plec la drum în zorii zilei şi ajung în Capitala Teatrului la timp pentru primul spectacol pe care nu vreau să-l ratez, şi anume Ispita Cioran, la Muzeul Astra (de care m-am îndrăgostit iremediabil în toamna anului trecut).

Vor urma trei zile (atât pot eu să stau, deşi m-aş fi mutat acolo pe perioada festivalului) de spectacole, dans, concerte şi, sper eu, momente de şampanie!

O să vă ţin la curent cu tot ceea ce observ, fotografiez şi vizionez pe conturile mele de Facebook şi Twitter şi aici, pe blog.

Să-nceapă FITS!

Read More

recomand: Jocuri în curtea din spate

Posted by on 2 May 2012 in De zi cu zi | 4 comments

recomand: Jocuri în curtea din spate

Că-s zăpăcită cu teatrul, asta ştiţi. Că mor dacă nu merg săptămânal şi stau acolo, la buza scenei, cu capul în mâini, gata să surprind tot ce au de oferit cei din spectacol, şi asta mai ştiţi. Dar că unul dintre prietenii mei din Teen Act (trupa de teatru din care am făcut parte la rându-mi) e deja regizor şi are spectacol minunat la Teatrul ACT, asta oare ştiţi? Şi mai merge cu acelaşi spectacol şi la FITS Sibiu, chestie care e Uau!

Mă chinui să-i văd spectacolul de licenţă de vreo doi ani. Adică de când a terminat. Despre Bobi Pricop e vorba, şi ale sale Jocuri din curtea din spate. Mereu intervenea câte ceva: Da, Bobiţă, ştiu că am promis că vin, dar… Bobiţă, de data asta vin! Şi s-au aliniat planetele şi s-au eliberat străzile şi am pus totul pe hold sâmbăta asta. Ca să merg să-l văd.

Şi bine am mai făcut! Habar n-aveam despre ce-i vorba. Citisem fugitiv afişul cât am aşteptat +1-ul cu care am fost. Ştiam doar că-i cu Ioana Manciu, pe care o plac mult de când am văzut la UNATC prima oară, nici nu mai ştiu în ce spectacol. O copilă, patru băieţi, un viol. Habar n-aveam ce-a reuşit Bobi să facă cu textul ăsta, cât de bine i-a modelat pe actori ca să îmi ridice mie părul pe mine de emoţie, de tensiune, de puternic ce era totul.

Când am ieşit m-am aruncat la Bobi şi i-am zis, strângându-l în braţe “Eşti bun, bă băiatule! Eşti foarte bun!”. E foarte reuşit, de la trecerile dintr-un personaj într-altul, de la saltul aproape mortal între situaţii, la actoria simplă, trăită, curată şi limpede. Asta s-a transmis. Atâta energie cum n-am mai primit demult tare la un spectacol. Mergeţi de-l vedeţi!

credit foto: Oglinda de Argint

Read More
Anne-Marie