Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "frig"

Tramvai Trolling

Posted by on 8 December 2011 in De zi cu zi | 4 comments

Frig, vânt, urechi neacoperite. Tramvaiul nu se zărea. Lumea s-aduna, eu mă ascundeam după ei, să am paravan. Vâjâia vijelia pe la urechile mele sensibile. Priviri deznădăjuite de-a lungul şinei ce nu ne comunica nimic. Până cââând, *drumroll* apare! Măreţul, speram-încălzitul şi mai puţin-aglomeratul tramvai cu numărul SE RETRAGE LA PIAŢA SFÂNTU GHEORGHE.

Băi, nu-mi pasă nici dacă mă duce în Iraq, îi prea frig afară să mai şăd aici, pe peron. Mă urc. Tre să mă ducă măcar cu trei staţii mai aproape de destinaţie. Scepticii au mai rămas în vânt. Mwahaha, am prins şi loc liber pe scaun! Mulţumesc, scepticilor!

Apare troll-ul: un nene trecut de cinjcinci, cu doar doi clonţi în gură. Dădea indicaţii la fiecare staţie: face stânga la Lizeanu, n-ajunge la Obor! Nu, nu e tramvaiu unu, face stânga la Lizeanu, merge pe linia lu` 16!

Şi apoi a început să vorbească cu mult-mai-tăcutul său amic: Băi, săracu Copos, el a investit acolo în Braşov, nu e zăpadă deloc, s-a chinuit degeaba. Oricum, azi şi mâine ce mai e frig, apoi iar se încălzeşte, aşa a zis Romica Jurcă. Oricum e normal, e iarnă, orice s-ar întâmpla acuma e normal.

Şi iar: Nu e 1, face stânga la Lizeanu, n-ajunge la Obor! Aşa: mie mi se pare că decembrie trece repede, aşa percep eu. Ianuarie şi martie trec greu. Acolo începe ploaia. Coborâţi acum, domnişoară? Domnişoara cu căşti în urechi răspunde că Da. Păi nu aşteptaţi să se termine melodia? (şi râde complice către mine).

A vorbit non-stop. Am coborât CU TOŢII la Lizeanu şi ne-am îmbulzit la trecere. Tramvaiul a luat-o înainte spre Obor. Două băbuţe în faţa mea: uite, uite că tramvaiul n-a făcut stânga! Eu, în spate, buşesc în râs. Ele se uită serios la mine şi apoi se pun şi ele pe râs. Râdeam involuntar toate trei şi lumea se uita la noi. “Uite cum ne-a prostit pe toţi”.

Read More

Gură de deal

Posted by on 1 October 2010 in De zi cu zi | 4 comments

Am ajuns ieri la bunici. Nordul Bucovinei. Plecat din Bucureşti, 28 de grade. Piatra Neamţ, 13. Molid, 9 grade. În casă!

Pentru că aveam deja trei pulovere pe mine şi-o bundiţă, telefonul cu ideea salvatoare a venit din partea mamei: Ieşi din casă şi ia-o la fugă pe deal. Zis şi făcut. Numai că mi-am lăsat ochelarii în bucătărie, de frig şi de frică să nu îmi stea inima înainte să ajung mare PR de trupă rock.

Pe pietrişul de peste calea ferată alergam cu ochii închişi. Începuse să burniţeze şi aveam gluga pe cap. Alergam şi nu simţeam decât vântul rece, picurii de ploaie, pietrele care-mi săreau sub tălpi şi mirosul de fân. Mai dădeam din mâini, parcă boxam. Dacă deschideam ochii mă simţeam ca un boxeur orb care îşi face antrenamentul de dragul mişcării fizice. Puf-puf, în aer! Hu-hu, inspir, expir. Am deschis poarta care duce pe colină şi-am băgat viteză şi mai mare. Mă dureau gleznele, greutatea mea când ţopăiam nu le făcea bine, leneviseră prea mult. Mă durea în piept aerul rece. Mă durea spatele şi parcă cu cât alergam mai cu spor, cu atât mă dureau mai puţine. Pfii, ce mă încălzisem!

-Bună seara, domnişoară, ce faceţi? mă întâmpină sus pe colină o doamnă ce-şi aducea vitele de la păscut.

-Ce să fac, am luat-o la fugă, prea e frig! Să ştiţi că am luat 10 la licenţă! (era una dintre intervievatele mele pentru lucrarea de final de facultate).

-Hahaha, seara bună, mă bucur! Vă mai aşteptăm pe la noi!

Am să vin. Am să vin.

-Cine-i fata ceea? întreabă un copil ce stătea pe poartă cu bunica, pe care o cunoşteam.

-E nepoata inginerului Chelariu, e mare de-acuma. O ştiu de când mergea aici la grădiniţă.

Acum aleargă de nebună prin sat :) De frig!

Read More
Anne-Marie