Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "gelu colceag"

Treci sus să-ţi arăt cât de mult te iubesc!

Posted by on 9 March 2012 in De zi cu zi | 7 comments

Treci sus să-ţi arăt cât de mult te iubesc!

Neaţa! (se zice Neaţa până-n 12, eu aşa ştiu)

Am început o colaborare cu Teatrul Mic şi Foarte Mic şi voi scrie săptămânal despre câte un spectacol care se joacă în aceste două teatre. Cu mulţumiri pentru deschiderea către blogosferă!

Aseară, de 8 martie, în loc să mă înghesui în vreun băruleţ sau restaurant sau club sau – aţi prins ideea – am stat confortabil (chiar confortabil, la Teatrul Mic rândurile au foarte mare distanţă între ele, zici că ai prins biletul ăla din avion lângă uşa de urgenţă!) timp de două ore şi-am râs cu poftă la Pensiune Completă.

Ah, the things men do for their love affairs! – dar spus în franceză.

Un spectacol dinamic, cum n-am mai văzut de ceva vreme, cu un Cristi Iacob pe al cărui talent am mizat când am ales piesa, cu un Toma Cuzin temperamental, o regie savuroasă pe care şi-a pus amprenta Gelu Colceag (n-aveam cum să dau greş şi să-mi ratez seara când am văzut numele regizorului pe afiş). Textul ofertant a lui Pierre Chesnot a creat numeroase ocazii de râs cu lacrimi pentru public. Teatrul românesc face ce nu face filmul american: se ţine de cuvânt. Dacă scrie pe afiş că genul e COMEDIE, păi asta îţi dă!

Comic de situaţie şi umor subtil, un public ce reacţionează (şi am văzut din ce în ce mai rar aşa comunicare din partea publicului, parcă mă simţeam şi eu bine că vedeam că actorii se bucură: Ah, aşa, aşa, v-aţi prins de poantă, bravo, bravo, înseamnă că ne facem treaba bine). În sală oameni de toate vârstele, m-am bucurat în plus că persoanele mai vârstnice au savurat fiecare moment mai… deşucheat.

Şi în sfârşit joc actoricesc impecabil! Asumat, curat, nimic forţat, personaje atât de bine studiate şi construite că dacă m-aş întâlni cu “sinucigaşul” pe stradă m-aş aştepta să aibă aceleaşi gesturi :) Nu vreau să divulg din subiect, e musai să mergeţi, recomand, recomand, recomand!

Mai dau un plus şi pentru decor şi lumini (mi-a plăcut că lumina inunda scena, că decorul a ajutat actorii şi că a fost folosit până la ultimul scaun şi ultima… lustră).

Nu e catharsis, dar e o piesă light şi bine făcută care e menită să te destindă şi să-ţi ofere ceea ce cauţi: voie bună.

foto de aici

PS: titlu articolului e o replică pe care o s-o găsiţi grozavă în contextul creat

Read More
Anne-Marie