Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "increderea in sine"

Mult placebo de la Dove

Posted by on 16 April 2014 in De zi cu zi | 0 comments

Mult placebo de la Dove

Am văzut la colega Simona un articol despre campania Dove cu plasturele care te face mai frumoasă.

De ce cred eu, personal, că au nevoie femeile? De încurajări, de cuvinte frumoase, de Arăți foarte bine azi, Ce odihnită pari, Ce ochi frumoși ai, Ești îndrăgostită?, de un gând bun și un compliment exact în zilele în care te simți urâțică, balonată, cu acnee, cu picioare umflate, cu ochi obosiți, cearcăne, pungi sub ochi, în zilele în care ai descoperit primul fir de păr alb sau primul rid adânc.

Îmi place campania Dove, deși poate părea că se sabotează singuri. Dar dacă interpretăm mesajul: noi le oferim femeilor încrederea de care au nevoie, atunci e un pariu câștigat.

Am săptămâni întregi de când nu mă mai machiez, oamenii mi-au văzut moaca și imediat după trezire și după o călătorie obositoare cu trenul, când tenul e praf și simți că poți prăji cartofi în zona T, dar, cum am scris și eu mai demult într-un status, fericirea e cel mai frumos și sănătos machiaj.

Vă doresc să aveți parte de iubiți care vă oferă sprijinul, mângâierea și cuvintele sincere de care aveți nevoie, prieteni care văd dincolo de coșuri, pori dilatați, ten pătat, șolduri mari, păr degradat, dantură imperfectă și zile în care simțiți că meritați un selfie pentru că #Iwokeuplikethis.

Read More

Lasă impresia că ştii ce faci

Posted by on 8 April 2013 in De zi cu zi | 2 comments

Lasă impresia că ştii ce faci

Ideea postării ăsteia a venit după ce am asistat vineri la o conversație între un șofer, un antreprenor cu succes și unul neinspirat. Poate că nu-i cine știe ce or voi știați deja că e super, super important să lași impresia că știi ce faci, eu a trebuit să ajung la 24 de ani și vreo 8 luni ca să realizez treaba asta. Pe testate, pe-ncercate, cum s-ar exprima un oareșcare. Că-n teorie știam care-i șpilu`.

No bun. Mai văzusem eu asta și-n Mr. Selfridge, serialul pe care-l devorez de vreo două săptămâni, că e important să vadă oamenii că ești mereu încrezător în tine, puternic, cu zâmbetul pe buze, deși tu ești în cel mai mare rahat și poți pierde casă și investiție și tot în orice moment. Dar e musai să inspiri încredere. E musai să te uiți în ochii angajaților  și să le garantezi din atitudine că e bine, că totul e sub control. Să pari că poți paria și mai mult decât ai pariat până acum pentru că știi că ai back-up. Deși ai pe naiba.

Ca să revenim la povestea noastră din autocar: antreprenorul neinspirat povestea, cu tristețe în glas, cum a deschis o carmangerie în Alba Iulia și i-a trântit primul control o amendă de 200 de milioane. În prima zi. În fine, au fost ceva complicații acolo, n-am înțeles exact, i se puseseră unora pata pe bietul om și l-au tot hăituit până l-au ars la bani. Antreprenorul de succes a povestit cel puțin patru întâmplări asemănătoare din care a scăpat cu bine, cu proces încheiat și câștig de cauză, plus decont pe cheltuieli de judecată. Dar avea omul o încredere în el de numa. A povestit cum a pus problema de atâtea ori cu Garda Financiară, cum și-a salvat muncitorii de la amenzi ce urmau a fi luate pe nedrept, cum a scăpat de atâtea ori de controale ale Poliției, opriri pe dreapta doar, doar s-or alege și copoii cu ceva. Știa cum să nu se lase intimidat, era conștient de atuurile din buzunar și risca cu cap.

Cu toate că, din ce am înțeles din discuții, omul lucra în construcții și învârtea sume frumușele, schimbase o grămadă de mașini, era la zi cu actele pentru toată echipa lui de muncitori și le luase și mașini personale, circula cu autocarul (își lăsase mașina la Cluj) și era îmbrăcat în trening. Lejer. Știa să asculte, să pună întrebări, iar antreprenorul neinspirat i-a cerut și numărul de telefon, părea pierdut pe lângă tipul ăsta care poate născocise jumate din poveștile alea doar ca să impresioneze participanții la o discuție. Dar cu el aș alege să mă bag într-o afacere, dacă ar fi să se pună problema așa. Dintre un om simplu, care încearcă să facă ceva, dar nu știe să speculeze ocazii și n-are fler în sensul ăsta (deși e un om bun și corect) și unul căruia poate îi contești judecata în anumite situații, dar îți lasă impresia că se simte ca peștele-n apă în situații de care ție ți-e frică or în care te pierzi, cu ultimul aș bate palma.

jayjay

De câte ori ai ezitat când ai fost întrebat, șovăitor: Băi, știi ce faci?

Read More
Anne-Marie