Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "iubi"

Pe cine aniversăm de fapt?

Posted by on 3 September 2010 in De zi cu zi | 11 comments

Sau ce aniversăm când aniversăm o aniversare? “Azi fac 1 lună jumate cu iubitul meu!” sau Trei Săptămâni şi Două Zile sau 30 de secunde de când ne-am pupat ultima oară. Număratul ăsta nu-ţi dă senzaţia de AMeReu? De “ce-a fost mai greu a trecut” nu de “începutul a fost atât de mişto”? De “Doamne Ajută că ne-am suportat atât”?

Bine, bine, ştiu că supăr pe unii sau unele (că de obicei fetele sunt mai Vai, iubi, mâine e ziua noastră!) care mi-ar aduce contra-argumente (pe care le aştept cu drag în comentarii), dar de ce simţim nevoia să numărăm momentele bune? Ca să le contra-balansezi cu momentele rele care oricum se numără în subconştient?

Eu am ajuns în stadiul în care nu mai vreau să număr. Unu: pentru că dacă ajungi la ANI ajungi să te sperii şi să gândeşti Văleu, ce fac? Sunt cu acelaşi om de-atâta timp, văleu, ce înseamnă asta? Că tre` să-mi pun fieru pe deget? Şi doi pentru că pierzi din farmecul unei relaţii. Că timpul trece, asta ştim. Dar dacă e bine şi-i echilibru şi-i armonie… numărăm dinastiile? OPT ANI, PATRUZECI ŞI TREI DE ZILE, DOUĂ ORE ŞI NOUĂ SECUNDE de armonie, sex sălbatic şi vacanţe exotice. Ei, hai! :)

Dacă mă întrebai acum vreo trei ani ce părere aveam despre aniversări, probabil îţi voi fi zis că Uau! Păi peste două luni jumate fac juma` de an cu iubi. Acum trei ani eram copilu` ăla cu puppy eyes pe care îl vedeai “atârnat” pe stradă de my “better-half”. Copilu` care pândea aniversarea şi lua magazinele la pas în căutarea cadoului ideal. Am făcut şi-am primit o grămadă de “obiecte marcatoare de timp scurs într-o relaţie”. Şi-a fost drăguţ cât am simţit asta. Dar acum e la alt nivel. Acum nu mai numără nimeni cu voce tare pentru că nu simte nimeni presiunea timpului. Fie ea bună ori mai puţin bună. Pe mine timpul mereu m-a făcut să mă panichez, atât pentru faptul că am un pic de Peter Pan în mine, cât şi pentru că nu mă raportez la nisipul din clepsidră când vorbesc cu un om.

Dacă aniversarea e peste o săptămână şi eu mă simt azi foarte mişto şi ne putem vedea să sărbătorim? Ce facem, aşteptăm? Dacă pică în timpul săptămânii şi muncim, dacă plouă afară şi ne-am propus un picnic, se duce naibii aniversarea? De ce să facem ceva că TREBUIE? TREBUIE să facem ceva de ziua NOASTRĂ. Pentru că aşa se face.

Pentru că dacă spui cuiva că ai o relaţie eşti automat întrebat: De cât timp? De la începutul lumii, surioară! Bagă şi-o metaforă d-aia: Timpul s-a oprit în momentul în care am pus ochii unul pe celălat. Eu nu mai număr timpul scurs alături de-un om.

De orice om. O cunosc pe mama de fix 22 de ani, pe Simona de 11 ani, dar de văru din străinătate am aflat abia anul trecut. Dar pot să rememorez când i-am zis mamei prima oară Te Iubesc sau Iartă-mă, când mi-a zis Simona că îi sunt foarte dragă sau când a băgat o baghetă de pâine întreagă în gură (din aia de la chioşcul de la Rareş) în gură şi ne-am filmat molfăind şi încercând să vorbim în acelaşi timp.

Eu nu număr, eu îmi amintesc de Back in the Day. Şi da, 3 septembrie e o zi importantă pentru mine :)

Read More
Anne-Marie