Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "iubire"

VIDEO – Despre familie, iubire şi acasă

Posted by on 6 September 2012 in Vlog-ul de Marți | 2 comments

VIDEO – Despre familie, iubire şi acasă

M-am simţit tare bine în noua locuinţă pe care şi-a pus Augustin amprenta.

Mi-a făcut câteva fotografii, am mâncat prăjituri, i-am scris cu creta pe peretele din dormitor şi-am filmat asta.

Partea a doua: mâine!

Read More

Heirup personal, un pic siropos, dar necesar

Posted by on 5 September 2012 in De zi cu zi | 5 comments

Heirup personal, un pic siropos, dar necesar

5 septembrie. Viitorului.

Sunt nouă. Abia scoasă din cutie. Miros a ţări străine şi a călătorii în Orient. “Sunt tânăr, doamnă!”

Sunt cel mai nou bibelou pe care l-au primit bunicii tăi la aniversarea nunţii de platină. Strălucesc mai ceva ca trofeul acela pe care l-ai câştigat când erai într-a opta şi pe care-l lustruieşte mama ta în fiecare duminică. Stau dreaptă şi ţanţoşă şi pot să privesc lumea de sus. Sunt panoplia din biroul şefului tău. Sunt o armă încărcată. Cu multe gloanţe pe ţeavă. Sunt pregătită pentru luptă. O să lupt.

Sunt cel mai precis ceas pe care poţi să-l porţi vreodată la mână. Ştiu ce vreau, încotro mă duc şi am echilibru. “Stainless steel”, zice. Da, acum aşa e. N-am răni, nu am niciun petec, n-am trecut prin niciun malaxor. Am un zâmbet larg şi braţe largi, şi-s ambele ale tale.

Sunt cel mai ager vânător. Acum simt că ochesc perfect şi dobor fără zgomot şi fără durere.

Port lentile de contact, dar te văd bine. Şi mă văd bine şi pe mine. Am o minte suficient de sănătoasă cât să gândesc că viitorul e frumos. Şi e aşa cum ni-l facem noi. Doi oameni frumoşi nu au cum să aibă un viitor urât.

Am o inimă bună. Şi educaţie. Şi maniere. Am toate poveştile lumii în tolbă, să ţi le povestesc atunci când te plictiseşti. Sunt nouă. Sunt optimistă. Sunt o copilă curioasă.

 De aceea nu vreau să mă gândesc la ce-i rău. La murdărie. La dezbinare, la suferinţă, la hârşâială, la cutia Pandorei, la sex sportiv, la lipsa de direcţie, la cioburi, la ură, la înjurături, la “Cară-te din viaţa mea”, la “M-ai distrus, nu mă mai repară nimeni”, la tine cu alte femei, la mine cu alţi bărbaţi, la tot ce nu mai rămâne după ce se sparge bula.

Acum simt că am o căptuşeală sufletească ignifugă. Viaţa-i prea scurtă ca să stăm cu frica-n sân.

Read More

Dacă Dr. Love ar fi moldovean

Posted by on 29 August 2012 in Vlog-ul de Marți | 5 comments

Dacă Dr. Love ar fi moldovean

Concepţia absolut tâmpită din zilele noastre e că dacă îţi place de cineva trebuie să taci mâlc şi să-ţi fie ruşine că eşti capabil de-asemenea netrebnicie. Valabil pentru ambele sexe.

Din momentul în care ai pus ochii ăia de viţel îndrăgostit e de datoria ta să întrebi în stânga şi-n dreapta care-s regulile jocului. Îi jocul ăla pe care l-au inventat nişte netrebnici înaintea ta, incapabili fiind să-şi exprime fără ocoliş simţămintele. Un joc obositor, adaptabil, care te scoate din sărite.

Revenind: jocul. Doamne fereşte să te duci chitit la domnişorul şi să zici: “Salut. Scuze, mă holbez la tine de jumătate de oră. Vreau doar să ştiu cum te cheamă”. Dacă te ia brusc durerea de cap sau te trezeşti că te împiedici or ai junghiuri în inimă, astea-i bătaia cu pietre pe care o meriţi pentru îndrăzneală. N-ai fost în stare să-ţi maschezi atracţia, n-ai fost în stare să aştepţi o mie de zile până să dai sms-ul ăla complet dezinteresat cu “Ne vedem la cinci, te pup”, la care ţi se răspunde “?” şi căruia îi dai reply cu “Scuzeee, nu era pentru tine”, dar zâmbeşti fericit că gagica încă mai trăieşte şi că v-aţi dat primele mesaje.

Eu îmi asum faptul că-s o ciudată care cere ce vrea şi n-ai decât să ascunzi bărbaţii şi să evacuezi cetatea, eu îs chitită s-o cuceresc!

Read More

Portret de cuplu tuciuriu

Posted by on 11 July 2012 in De zi cu zi | 1 comment

Portret de cuplu tuciuriu

Urc la Obor în metrou.

Mă prind de un mâner şi simt cum mă preling pe picioare în timp ce caut din priviri un loc liber. Metroul se urneşte şi ciuful mi-e aerisit uşor, ca şi cum ar sufla un bebe peste ceafa mea înfierbântată.

La Ştefan cel Mare sper să se mai elibereze. Urcă un el şi-o ea şi-i văd cu coada ochiului că se pupă de zor. “Mânca-ţi-aş ochişorii ăia!”, spune el în timp ce-i aplică o pupătură.  “Aoleu, iar PDA din ăsta de puşti”, îmi zic. De-acu să vezi că se ling până la Dristor.

Uite şi locul meu liber! Îmi aşez faldurile fustei ca o domnişoară de pension şi cuplul apare în faţa mea. Un nene la vreo 40+, câţiva dinţi lipsă, cu o geantă chinezească de voiaj pe umăr, cu o burtă umflată de zici că-i Moş Crăciun şi iubita dumnealui. Câţiva dinţi lipsă şi ea, ochi odată luminoşi, bust ce se ţine totuşi bine. Păr prins într-o riţă scămoşată, dar dreaptă de spate şi intimidată de afecţiunea domnului.

Mie mi-a plăcut scena. Oamenii se iubeau, domle! Mânca-le-aş ochişorii lor!

Read More

Poezie de la mine… mie

Posted by on 25 June 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Poezie de la mine… mie

Iubito, reţii când n-aveai apă caldă şi te spălam părinteşte cu ibricul?

Când întindeai rufe, pierdută, şi contemplai, ziceai, NIMICUL?

Când îmi citeai Omar Khayam şi-apoi mă sărutai pe buze

Şi te hrăneam cu îngheţată şi-ţi mai făceam pe sâni ventuze?

Ţii minte cum dormeai în aşternutul studenţesc, cu litere, de la Ikea

Şi cum, cu lama-n mână, îmi explicai cum vezi tu femeia?

Mă mângâiai pe spate şi-ţi desenai amănunţit traseul

Şi mă ameninţai, de câte ori te supăram, să nu mă pun cumva cu… leul

Cu moldoveanca pe care-o adoram, cât poate fi de jucăuşă

Şi toate astea, da, iubito, sunt dup-această uşă

Pe care ai trântit-o, că zici tu, nu-ţi mai pasă,

Dar ştii că te aştept cuminte, în dormitor, acasă.

 

 

Read More

Despre artă, iubire şi alte fleacuri

Posted by on 5 February 2012 in De zi cu zi | 19 comments

Despre artă, iubire şi alte fleacuri

În ultima vreme sunt tot mai dezamăgită de nivelul slab de interacţiune dintre mine şi ceilalţi. Se pare că nu se mai opreşte nimeni să discute “profunzimi”, cum îmi place mie să le spun. Să aştearnă pe masă, lângă berea sau paharul de vin pe care-l sorb, şi niscai vulnerabilităţi. Şi nişte idei care sar de superficialul cotidian. Am tot mai puţini oameni care-mi oferă provocări, care aruncă nişte momeli pe care le iau cu mine acasă şi le rumeg. Nu ştiu dacă asta e pe cale să se rezolve curând, dar caut şi-mi asum riscuri: riscul de-a fi considerată naivă sau intimidantă, prea lucidă sau cu pretenţii nefondate de intelectual. Nuanţe.

Tot în ultima vreme caut să iubesc cu detaşare. Mai întâi mă educ întru reglarea aşteptărilor. Şi apoi lucrez la detaşare şi înlocuirea gândirii planificate cu imediatul şi Aici şi Acum-ul. E mai sănătos pentru mine.

“Văd că oamenii acuma au un fel de-a da înapoi în faţa vieţii de teama de a nu şi-o complica. Frica de-a nu suferi face pe om să nu mai iubească”.

În aşteptarea iubirilor mari şi simple ale vieţii caut momente de înălţare, atât cât mi se oferă în mediul în care mă învârt pentru moment. Am fost ieri la Dressing Room Shopping Party cu o prietenă actriţă. Cu toate că evenimentul s-a desfăşurat în zona Dorobanţi, n-am întâlnit snobi. Muzica era excelentă şi atmosfera invita la discuţii cu potenţial evolutiv pentru un spirit ce-a căzut în apatie. Ne-am întâlnit cu pietreanul Laurenţiu Dimişcă (ale cărui creaţii colorează oraşul de ceva ani) care ne-a povestit despre greutăţile unui artist în România şi câtă nevoie este de specialişti în Relaţii Publice şi art dealeri buni pentru a promova talentul într-o piaţă deja suprasaturată.

Tablourile sale pot fi “purtate” acum pentru că s-au transformat în obiecte vestimentare, iar mobilierul pictat variază între 800 şi 1000 de euro pe bucată.

Când în ţară facem credite să ne plătim locuinţa şi salariile sunt cum sunt, cine-şi mai permite luxul de-a da mia de euro pe excitarea simţului estetic? Discutăm?

Read More
Do NOT follow this link or you will be banned from the site!