Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "lecturi urbane"

5in2010

Posted by on 19 December 2010 in De zi cu zi | 0 comments

De la Claudia primesc o leapşă care zice că trebuie să scriu ce am făcut eu măreţ în 2010. Şi-am stat şi m-am gândit: Băi, ce-oi fi făcut? Că a trecut ca gândul anul. Dar tot scormonind, mi-au venit ceva idei de evoluţie. Şi mi-am dat seama c-aş putea să scriu mai multe lucruri. Mai mult de 5. Şi că sunt în stare să-mi stabilesc şi-un plan cincinal. Şi un New Year`s resolution. Să pornim:

 

1. Am fost la concert la Guns n` Roses şi am înţeles încotro trebuie să mă îndrept în viaţă. Vreau să fiu PR de trupă rock şi sunt pe drumul cel bun alături de Electric Fence.

2. Am terminat facultatea şi am intrat şi la master. Şi da, încă nu dau bani la stat.

3. Am primul job în agenţia pe care mi-o doream. Şi-am văzut cum e să ai un şef, cum e să ai un program şi cum e să fii tras la răspundere.

4. Am organizat Lecturi Urbane Piatra Neamţ împreună cu Toma şi m-am implicat în proiectul ăsta. Şi asta mi-a adus cunoştinţe noi şi oameni foarte frumoşi în viaţă.

5. Mi-am făcut blogul ăsta (şi între timp şi rockpublicity.ro unde scriu despre ceea ce fac eu în domeniul ăsta) şi am participat la tot felul de conferinţe, tweetmeet-uri şi alte onlainăreli, care m-au ajutat să mă împrietenesc cu oamenii de care numai auzeam în facultate.

Încalc cu un 6 în care zic că am fost cu PETROM şi Bobby Voicu #prinromania, am cunoscut locuri unde nu aş fi ajuns altfel şi oameni care mi-au făcut prima petrecere surpriză din viaţă. Şi pentru asta le MULŢUMESC.

Şi am mai făcut eu treburi notabile, dar după aia mă laud :) – Nu mai dau leapşa, c-am văzut că oricum a cam trecut pe la toţi ai mei.

Read More

Piatra Neamţ în fraze scurte

Posted by on 12 July 2010 in De zi cu zi | 10 comments

Pentru c-am copt-o împreună cu Toma de-o ediţie Lecturi Urbane în urbea noastră dragă, Piatra Neamţ, m-am gândit să vă pun în temă cu ce vă aşteaptă. Aşa, ca de la un licurici local (adică eu) la turiştii ce trăiesc din miturile de pe plaiurile nemţene.

Drumul cu trenul spre Piatra Neamţ e presărat cu munţi, mult verde, galben dens de floarea-soarelui şi case curate cu balcoane cu flori şi geamuri ce-ţi zâmbesc în soarele călduţ de-apus (trenurile ajung numai bine la 20:30 ori 21:00, la timp să te mângâie o rază). Pe pajişti sau pe marginea liniei ferate se joacă copiii care încă mai fac cu mâna şi petrec din priviri trenul, aşa cum m-a învăţat şi pe mine bunicul să fac la orice tren ce trecea prin fundul grădinii.

Oraşul m-a întâmpinat scăldat în lumină, fostul meu cartier cu biserica poleită de raze m-a salutat şi poftă mi-au făcut pepenii din piaţă, care stăteau în grămezi atât de mari încât le-am putut zări din tren.

Mama m-a luat de la gară şi mi-a făcut, ca de obicei, un tur al oraşului. Să văd ce s-a schimbat, ce s-a construit, ce cafenele s-au deschis, cum arată centrul, cum arată parcul… Blocurile de pe bulevardul principal arată ca nişte tablete de ciocolată. Piatra Neamţ pe timp de vară e plin de biciclete. Oameni mici şi oameni mari biciclesc de zor. L-am luat şi eu pe Sprick (Şpric) – bicicleta primită cadou de la bunicul pentru 10-ele de la licenţă – şi i-am arătat oraşul. Am asudat cu plăcere, am descoperit alei pe care nu le ştiam şi am tânjit după case, case din acelea cu terasă pe care poţi să bei şerbet şi să mănânci sifon. Apropo de sifon, de-acum îl am la parterul blocului. Nu mai văzusem sifonărie de când eram de-o şchioapă la bunici şi ne băteam cu sifoane în curte la nea Beşliu.

Cu toate că parcă m-a călărit Şpric pe mine, nu eu pe el, am văzut nişte locuri tare faine în care pot să-i ofer oricui a couple of hours of peace and quiet, în timp ce gondolele portocalii trec alene pe deasupra capetelor noastre.

Salata de vinete e în frigider, mama coace ardei, pepenele îmi curge prin colţul gurii, bureţii i-am mâncat ieri, viaţa e frumoasă.

Read More
Anne-Marie