Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "lia bugnar"

FITS Ziua 2

Posted by on 27 May 2012 in De zi cu zi | 0 comments

FITS Ziua 2

A început cu amabilitatea cuceritoare a chelnerilor de la Hotel Continental Forum, care mi-au adus gem de prune, doar pentru că mi-au văzut moaca dezumflată contemplând borcanul gol.

O cafea în Piaţa Mare şi câteva cioace mai târziu mă îndreptam spre Centrul Habitus pentru conferinţa cu Dan C Mihăilescu: Caragiale şi criza ca lux. “Caragiale e vioi, dar nu mai râde nimeni la el!”, îl aud pe invitat spunându-i unuia dintre participanţi. Delicioasă infuzie de cultură la ceasul dimineţii!

Până să înceapă conferinţa şi publicul să se dezmorţească, invitatul întreţinea atmosfera. Am văzut o latură jovială pe care n-o ştiam la Dan C Mihăilescu, e un adevărat personaj! Mi-a plăcut cum a reacţionat la întâlnirea cu directorul festivalului: “Poţi să-mi spui Excelenţă, meştere, bre, maestre!”. Nu-l ştiam atât de şugubăţ ca personaj pe domnul care aduce cartea, care a declarat către audienţă: Sunt un fel de Păunescu cu Piersic :)

Discuţia propriu-zisă a început cu  povestea ce l-a determinat pe Dan C Mihăilescu să scrie despre Caragiale, şi anume şocul pe care l-a avut în anii 90, pe când lucra la Cotidianul, şi un student la Teologie l-a întrebat de ce a murit Caragiale în exil. Apoi au fost punctate câteva idei la care nu m-am gândit niciodată, comparaţii Hyperion-Rică Venturiano-Cătălin explicate şi dezvăluiri despre aspecte din viaţa personală a lui Nenea Iancu, în realitate obsedat de carierism şi având complexul originilor şi-al sărăciei. Supărat că pe coperta cărţii apare fotografia dumnealui, Dan C Mihăilescu ne amuză: “Mănânc o pâine pe Caragiale şi apare tot moaca mea”.

Şi începem să dezbatem problema crizei: Criza este senzaţia de preaplin ce ascunde un gol enorm, punctează invitatul şi face comparaţii cu diverse personaje şi situaţii din opera lui Caragiale, domnul Goe, coana Ruxiţa, şi reversul, Năpasta, sau golul ce ascunde plinul (forma vasului depinde de golul dinăuntru). În cele două ore de conferinţă am învăţat mai multe decât în ultimul an la un loc, dar mai păstrez din secrete şi pentru discuţiile personale în care trebuie să impresionez :)

Conchidem cu ideea că domnul Caragiale era un lux al secolului XiX, că e o dovadă de mare putere socială ca să etalezi viciile unei societăţi care a dat un om ce o desfigurează – “Dacă nu ai bufonul, regele e moft”.

Ziua a continuat cu premiera spectacolului Scrisori de dragoste către o tânără prinţesă chineză, în regia lui Cristi Juncu şi cu scenografia lui Cosmin Ardeleanu. Cu toate că textul nu mi s-a părut ofertant şi probabil sună mai bine în franceză, momentele mai slabe au fost salvate de artificii de regie, cu toate că mi-ar fi plăcut să se fi mers mai mult pe “cioacă”, având în vedere că nu văd cum s-ar fi rezolvat la nivel emoţional situaţia. Ca interpretare n-a ajuns la tensiunea pe care mă aşteptam s-o transmită, dar, repet, e de văzut în ideea în care descifrăm cum pot o regie şi-o scenografie bine gândite să ridice un spectacol relativ slab.

A urmat prânzul prelungit, datorat în primul rând chelnerului/voluntar la Festival, Istvan, care ne-a distrat cu poantele lui, cu refuzul constant de a-mi dezvălui parola de la wifi şi cu jongleriile cu tava, pe care a şi scăpat-o într-un final. Fundalul sonor ne-a fost asigurat de Fanfara de la Cosmeşti, ce patrula pe Bălcescu, în frunte c-o dansatoare verde îmburicată.

Seara ne-am delectat cu un one woman show în regia minunatei Lia Bugnar, “Fata din Curcubeu”. Tania Popa, prostituata din cinematograf, cântăreaţa tristă cu accese de veselie şi cu apetenţă pentru filmele geniale, face un spectacol complex, cu treceri de la agonie la optimism molipsitor şi glume dulci-amărui.

Am ciocnit paharele obligatorii la Clubul Festivalului la miezul nopţii, aşa cum cere tradiţia.

Read More
Anne-Marie