Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "margin call"

Panică pe Wall Street şi începutul unui experiment

Posted by on 8 November 2011 in De zi cu zi | 0 comments

Panică pe Wall Street şi începutul unui experiment

Salut!

De azi încep un experiment pe blog: înregistrez primele fraze din fiecare postare pentru că mi-am dat seama că tonul face muzica. După câteva experienţe cu oameni care-mi citeau postările cu diverse inflexiuni ale vocii şi practic le schimbau sensul, am decis că ar fi interesant să mă auziţi pe mine cu ce ton abordez subiectul respectiv. Vă puteţi face de cap în continuare, poate chiar o să fac un concurs în care să-mi citiţi voi o postare punând diferit accentul sau interpretând altfel bucata :) Şi dacă nu vi se pare o idee bună să-mi “recit” eu primele două fraze, vreau feedback, rogu-vă. Doar că tind să fiu zeflemitoare uneori şi vreau să n-o luaţi de bună. Sau am articole în care-s pisicoasă şi vreau să simţiţi şi voi exact asta.

Azi avem o recenzie la Margin Call/Panică pe Wall Street.

Margin Call – click click

Margin Call a fost un film despre care nu am citit nimic înainte să merg la cinema. Nici trailerul nu m-a interesat. Aşa-mi place mie să vizionez filmele.

Începe cu un walk of shame. Rutina zilnică de pe etajul tău e tulburată de-o armată de feţe serioase ce te pot lăsa fără job, fără remuşcări. Ţi se face o ofertă şi apoi alegi un pachet de retragere. Pe viaţă. Pleci fără scandal şi cu ceva bani în buzunar. Acţiunea te ţine cu sufletul la gură de la început. Se adaugă un cast ales pe sprânceană. Bărbaţi ferchezuiţi şi cadre filmate astfel încât parcă îi simţi aftershave-ul omului de pe Wall Street, vezi obrazul proaspăt bărbierit şi cauţi o scamă pe costum. Gesturi atent studiate, emoţii excelent transmise, multă tensiune în scene. Da, eşti pe cale să pierzi totul, jocurile sunt făcute, miza e imensă. M-am simţit ca un căluţ de mare printre balene albastre, sigure pe ele şi foarte business-oriented.

Birourile din sticlă, panorama ce-ţi oferă siguranţa că din poziţia asta conduci lumea. Modul de viaţă, programul, comportamentul. Maşinile, nodul de la cravată, caracterul, momentul în care te recompui, sentimentul că trebuie să fii ţapul ispăşitor. Eroarea din sistemul aparent imbatabil. Înţelegeri riscul şi apoi încerci să te vinzi pe aproape nimic, doar ca să aterizezi în picioare. Pentru că aşa se întâmplă mereu. Fantastică regie, intrigant, multă raţiune şi sânge rece. Vi-l recomandă o fată pe care n-ai zice c-o prinzi cu asemenea subiect.

Mi se pare pe nedrept catalogat drept dramă şi thriller. Ţara arde şi câinele moare.

Puteţi să citiţi recenzia începând de mâine în Zile şi Nopţi Bucureşti.

Read More
Anne-Marie