Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "nemultumirea mea in viata"

Să se repare, dar să nu se facă nimic

Posted by on 13 May 2013 in De zi cu zi | 2 comments

Să se repare, dar să nu se facă nimic

Am scris săptămâna trecută despre critică: felul în care criticăm, utilitatea criticii, frustrările care se pot naște dacă înghiți foarte multe.

Tot săptămâna trecută comentam ceva despre Metrorex pe profilul personal de Facebook. Răspunsul primit de la unul din amicii de acolo m-a făcut să realizez următoarea chestie: suntem rezervați în a ne exprima public opinia.

Băi, să ne înțelegem, n-am cerut pacea în lume, nu am pretenții să salvez pădurea tropicală sau balenele, nimic de genul ăsta. Vreau, din când în când, să se repare ceva mic, precum un rahat de câțiva metri de șină de metrou în vreo două stații, că mi se strepezesc dinții de la scârțâitul ăla infernal de fiecare dată când intră trenul în stație.

Mai am pretenția că dacă dau 80 de lei pe-un bilet de tren să nu lași boschetarii ăia jegoși să se târâie cerșind printre scaune și să împută vagonul și așa încins de căldură. Sau dacă dau 60 de lei pe un bilet de autocar să nu-mi găsesc bagajul pe jos, în praf, în stație la Vâlcea.

Dar nu, la noi n-ai voie să vociferezi. Ne rușinăm de ăia care comentează în public, care zic ce nu-i bine, care nu mai tolerează măgăriile, mânăriile și nesimțirea. Plecăm capul de obicei, dacă-s de-ai noștri le facem semn să Șșș, suferim de-un complex, mama lui de complex, n-aș putea să pun degetul acum pe el și să zic Au, ăsta-i!, dar e mai ușor să vorbim noi cu noi or cu ai noștri, între patru pereți, în loc să ne expunem pentru câteva secunde acolo, la locul faptei.

Și îi admirăm în secret pe ăia, puținii, care-și iau carne-n frigider pentru că, din când în când, aleg să nu mai rabde.

Read More
Anne-Marie