Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "nesimtire"

Educație pe YouTube

Posted by on 8 September 2014 in De zi cu zi | 3 comments

Educație pe YouTube

Zilele trecute a postat Selly un clip în care enumera 50 de motive pentru care urăște toamna. La final a spus că cei care iubesc toamna să-i lase comentariu. Eu iubesc toamna. Am comentat:

comm selly 1

Reacțiile:

comm selly 2

1. sper să înceapă odată școala aia, să se mai prindă gramatica de ei, la cum scriu, săracii. Măcar o duzină de cratime să-și bage în buzunare.

2. sper să-i spele mumă-sa gura cu săpun lui Costyy. Și sper să-i taie cablul de net taică-su lui David. Că merită, mucoșii.

3. nu se mai fac compuneri despre toamnă, sau de ce mama naibii făceau ăștia mișto de mine că am scris Soarele călduț? Expresii “frumoase”, anyone?

 

Alo, Poliția Internetului? Ofițer Chelariu aici, permiteți să raportez?

Read More

Cum au fost prietenii mei moldovenizaţi pe nedrept

Posted by on 31 July 2012 in De zi cu zi | 4 comments

Cum au fost prietenii mei moldovenizaţi pe nedrept

Vama Veche, duminică dimineaţa. Bine, nu chiar dimineaţa, până-n 12, oricum. Ştii şi tu cum e în Vamă, greu tare, trebuie să stai treaz nopţile, să termini găletuşe cu mere, să dansezi pe tot felul de piese care te solicită, na, nu e cazul să te trezeşti chiar la şapte să faci aerosoli. În fine, ne îndepărtăm de la poveste.

Vama Veche, plajă privată, plătim şezlonguri, ne aşezăm, începem să ne acomodăm cu soarele ce bătea deja puternic. Umbrelele din paie sub care ne adăpostiserăm nu ne protejau pe toţi (eram cinci), aşa că una dintre noi îşi mutase şezlongul către o umbrelă sub care se mai prăjea o tanti. Care tanti, când vede oroarea asta, sare de parcă a pişcat-o meduza de dorsal: că să-şi ia prietena mea şezlongul din umbra pe care a plătit-o EA, că ce-i nesimţirea asta?! Fata mea, cea mai cu bun simţ fiinţă de pe lume, îşi cere scuze, îşi mută colţul de şezlong care intrase în perimetrul plătit de cucoană, dar cucoana era pusă pe harţă. Şi de aici începe un schimb de replici din care nu mai reţin decât: “Să taci din gură, ai şcoală câtă vacanţă am eu!” şi “Se vede că sunteţi nişte moldoveni”. Moment în care în timpanul meu ceva face Ooooh, snap! şi ne-am apucat s-o trolăm pe cucoană câte ore am stat acolo.

La plecare am luat o scoică şi-am zis: Să-mi iau şi scoica asta, s-o duc la mine la Moldova, n-au văzut săracii aşa ceva în viaţa lor. Apoi un prieten a întrebat, fix pe picior de plecare: Păi şi ce facem cu toată umbra asta? O lăsăm aici? Că doar am plătit pentru ea!, eu secondându-l cu “Luaţi, doamnă, toată umbra noastră, numai lăsaţi-ne în pace!”. Da, cu nonşalanţă, că mai avea puţin şi-o şi lua de păr pe Andra când şi-a mutat şezlongul. Nu-i nic, suntem moldoveni, olecuţ din bataii ştim şî noi.

Read More

Lizeanu nu-i un loc bun sa-ti faci abonament la RATB

Posted by on 16 November 2010 in De zi cu zi | 7 comments

Pentru că stimabilele şi prezentabilele doamne Caterina Tocaciu şi Cornelia Măriuca Militaru sunt cam neinstruite în ceea ce priveşte relaţiile cu clienţii. Şi pentru că s-au adunat plângeri de la plusieurs personnes, iată că scriu ce mi s-a întâmplat mie:

În această nefastă dimineaţă de 16 noiembrie, subsemnata a trebuit să facă prima din multiplele vizite necesare unui control stomatologic. După ce că eram într-o stare destul de căcăcioasă la orele 10:15, a trebuit să-mi reîncarc cardul RATB, pentru că am norocul să mă ia de fiecare dată cineva la întrebări (că după ce am urcat în tramvai a venit controlul, asta-i altă poveste). M-am prezentat la tanti Măriuca ce stătea în cutia ei antifonată şi vorbea de zor la telefon. Cum la ea în cutie e cald şi bine şi la mine în intersecţie e zgomot şi e accidente, tati!, nu am auzit (deşi eram boldită în geamul în care mă vedeam tot pe mine că bătea soarele şi eram cu urechile ciulite, doar-doar mi-o cere vreun act în plus or mi-o pune vreo întrebare – că ştiu că astea-s nevricoase şi se nervează un-doi) cum mi-a cerut buletinul. Continuând să vorbească la telefon, îmi urlă Buletinu! Buletinu, eu îmi cer scuze că nu m-am boldit şi ciulit suficient încât să detectez mişcarea din cutia antifonată şi cu geamuri fumurii şi tanti Măriuca reia procedura. Îmi dă înapoi buletinul, restul şi legitimaţia de reducere şi-şi vede de treabă. Eu rămân în faţa geamului aşteptând cardul, care nu mai venea. După câteva secunde, îndrăznesc: Nu vă supăraţi, cardul nu mi l-aţi dat. Răspunsul a venit burzuluit şi fulgerător: Da` ce, vrei să-l fac cu gura? (gest) Nu vezi că procesează aici?

Nu, tanti Măriuca, nu vedeam că procesează că-mi vedeam propria moacă. Şi nici pe matale nu te auzeam că nu erai interesată de mine şi scuză-mă, dar stai într-o cutie antifonată. Şi dacă mai ţipi o dată la mine n-o să rămân la fel de drăgălaşă.

Colega lu` Tanti Măriuca, Caterina, pe numele ei de fată, mi-a făcut o figură şi mai frumoasă. La acelaşi ghişeu m-am dus să îmi încarc cardul şi să întreb începând cu ce dată se vor scumpi abonamentele (era vorba că se vor scumpi, tocmai ce crescuse preţul abonamentelor Metrorex). Răspunsul a fost: Da` ce-s io, vrăjitor? De unde să ştiu?

Păi lucraţi pentru RATB. Şi de ce controlorul vine chitit spre mine să mă ia la puricat şi nici că-i pasă de boschetarii care tot cerşesc cu nesimţire şi împut tot tramvaiul că da, e greu fără ochi? Dacă tot avem preţuri şi anunţuri în care îndemnăm călătorii să plătească o călătorie, că aşa-i civilizat, păi hai să fim civilizaţi, nu?

Se aude, RATB?

Read More
Anne-Marie