Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "oameni si oameni"

De ce ne deranjează înjurăturile

Posted by on 19 January 2013 in De zi cu zi | 6 comments

De ce ne deranjează înjurăturile

Americanii studiază treaba asta, psihologia cuvintelor tabu (înjurături, limbaj urât, violenţă verbală). Scăpăm o înjurătură cam o dată la 200 de cuvinte, spun ei, rată care diferă în funcţie de grupele de vârstă – vârful fiind adolescenţa – sau de la individ la individ. Diferenţe sunt şi între sexe – bărbaţii înjură mai mult şi mai ofensator.

“Începem să înjurăm din momentul în care învăţăm să vorbim şi continuăm până ajungem bătrâni, chiar şi atunci când intervin demenţa sau declinul senil”, ne explică Timothy Jay, profesor la Massachusetts College of Liberal Arts.

Tot el clasifică înjuratul drept o strategie de supravieţuire, ilustrată în exemplul următor. În 2011, Richard Stephens, profesor la universitatea Keele, a condus un studiu în cadrul căruia a măsurat cât timp pot participanţii să îşi ţină o mână într-un vas plin cu apă îngheţată. În primă fază, participanţii repetau o înjurătură pe care o foloseau cel mai des în limbajul uzual, pe măsură ce îşi introduceau mâna în vas. A doua oară, participanţii nu aveau voie să înjure deloc în timp ce stăteau cu mâna în apa rece. Atunci când înjurau, ritmul cardiac creştea, iar timpul în care rezistau cu mâna îngheţată creştea şi el, de la un minut la un minut şi jumătate. Înjuratul era ca un fel de calmant, deşi îşi pierdea efectul dacă era folosit intensiv. “Beneficiul” înjurăturii funcţiona doar la cei care înjurau rar.

Bine, bine, dar de ce ne supărăm atunci? Pentru că înjurăturile sunt cuvinte “emoţionale”, care au un impact puternic mai ales atunci când ne iau prin surprindere. Cu toţii avem niveluri diferite de confort atunci când e vorba de cuvinte de acest gen. Nu ne deranjează un “p**a mea”, dar ne deranjează atacurile personale, fie că e vorba de părinţi sau propriul intelect, aspect fizic sau proiecţie în viitor.

Uneori înjurăm ca să atragem atenţia – un Băga-mi-aş sau Pe-a mă-tii bine plasat intensifică (uneori eficient) comunicarea, alteori ca să dăm drumul la supapă, fie că eşti în faţa unui bancomat sau în trafic sau ţi-a murit calculatorul. Ne supărăm pentru că ştim că părinţii noştri sunt nişte oameni extraordinari care nu merită nici măcar un cuvint deplasat, ne supărăm pentru că ştim că am învăţat bine ca să terminăm o facultate şi să avem slujba pe care o avem, ne supărăm pentru că ştim bine să ţinem socoteala vieţii noastre sexuale, ne supărăm pentru că ştim cum s-ar simţi oamenii care ţin la noi dacă ar auzi cum ne vorbesc alţii, ne supărăm, în general, pentru că suntem reduşi, prin obiectificare, la nişte aspecte lipsite de emoţie.

Read More
Anne-Marie