Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "oamenii"

Oamenii. Oraşul. Fericirea.

Posted by on 17 October 2012 in De zi cu zi | 12 comments

Oamenii. Oraşul. Fericirea.

Azi încheg o postare din aia deschizătoare de ochi.

“You are the average of the five people you spend the most time with”, spune Jim Rohn. Suntem media calităţilor şi defectelor pe care le posedă cinci oameni cu care ne petrecem cel mai mult timp. În privinţa asta sunt mulţumită, în ultimul an am strâns în jur exact pe cine trebuie. Am trei prieteni (da, toţi bărbaţi) de la care am învăţat tot ce e bun. Unul dintre ei m-a modelat frumos şi rapid (hai să n-o dăm în siropoşenii, dar e important să spui ce crezi şi să le reaminteşti celor dragi cât de mult înseamnă pentru tine). Cu femeile e mai dificil, dar n-am gagici rele în jur, deci bifăm şi asta.

Oamenii pe care i-am adunat în jur sunt cei care mă impulsionează şi nu mă trag în jos. Şi vreau să fac acelaşi lucru pentru ei. Am dat jos din barcă ce era overload. Acum e mai bine, plutim mai cu spor.

Apoi mai e treaba asta: Don’t ignore your dreams; don’t work too much; say what you think; cultivate friendships; be happy. Asta o zice Paul Graham.

Ce fac eu greşit: îmi ignor visele deocamdată. Adică trăiesc într-un oraş care mă sufocă şi toţi cei pe care îi iubesc sunt departe de mine. În afară de doi prieteni. E extrem de supărător, am unele zile în care simt că-mi explodează inima de ciudă. Cu munca am noroc, noul job mi se potriveşte şi am oameni care înţeleg că nu trăim ca să muncim, ci muncim ca să putem trăi. E foarte important ca după ce plec de la birou să îmi eliberez mintea şi să mă concentrez pe relaţiile pe care le am cu oamenii mei. Eficienţă opt ore, iubire şi zâmbet după. Spun ce simt şi ce cred. Nu pot să ţin în mine. Am grijă la prietenii, să nu supăr, să nu jignesc, pentru că ei sunt oamenii that keep me going. Nu sunt fericită. Încă.

Great cities attract ambitious people. You can sense it when you walk around one. In a hundred subtle ways, the city sends you a message: you could do more; you should try harder Bucureştiul nu face asta pentru mine. Da, ştiu, am mai avut discuţia asta şi ne-am mai contrat. Hai să înţelegem că sunt oameni cărora le place Bucureştiul şi oameni cărora nu le place. Eu vreau să mă trezesc mai devreme dimineaţa, să înot, să beau o cafea într-un parc şi să ajung apoi la birou. În Braşov se face asta. Mai vreau ca atunci când ies de la muncă să nu fie haos, să nu fluiere poliţiştii, să nu mă împingă nimeni la metrou sau pe trecerea de pietoni şi să mă plimb pe-o pietonală cu iubitul de mână. Sibiul face asta. Clujul face asta. Timişoara face asta. Nu contest că m-a ajutat profesional ENORM oraşul ăsta, dar psihic mă termină. Fug din el în fiecare weekend.

Apoi, pe lângă teoria lui Graham despre cum te influenţează oraşul în care locuieşti, vine şi Seth Godin cu un articol despre civilizaţie, care zice aşa: Given the opportunity, people almost always move from a place that’s less civilized to one that’s more civilized. Given the resources, we invest them creating an environment where we can be around people and events that we admire and enjoy. We move to places and cultures where we are trusted and where we are expected to do our share in return.

Sunt suficient de tânără să cred că sunt şi liberă. Failure is not an option. Nici nu concep să nu fie aşa cum vreau să fie.

Citiţi articolele din linkuri. Nu e pierdere de vreme. Şi s-ar putea să vă daţi seama că totuşi nu e chiar atât de pufos precum vreţi voi să mă amăgiţi să credeţi.

Read More
Anne-Marie