Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "optimism"

Ce-am făcut în 2015

Posted by on 30 December 2015 in De zi cu zi | 1 comment

Ce-am făcut în 2015

2015 a fost un an în care am simțit că sunt fericită de câteva ori și am exersat mai des recunoștința. Concret:

  1. am creat 96 de clipuri pe Vlog-ul de Marți și închei anul 2015 cu peste 104.000 de Marțieni (100.000 de Marțieni s-au adunat în prima zi de Crăciun. Anul trecut, în Ajun de Crăciun, s-au adunat 10.000 de Marțieni).
  2. pe 14 ianuarie 2015 am împlinit DOI ani de vlogging, iar până astăzi, 30 decembrie 2015 am încărcat peste 300 de clipuri
  3. am inaugurat rubrica de Anne REACTS TO cu acest clip, în care urmăresc, în premieră, un videoclip de manea (mda)
  4. am inaugurat rubrica DISCUȚII SERIOASE cu un clip despre încrederea în sine
  5. mi-am scris o scrisoare. O scrisoare către Anne de acum zece ani. E și primul clip cu subtitrare în limba engleză, pentru că #DearME a fost o campanie internațională lansată de YouTube
  6. am făcut un clip cu Sfaturi pentru Vloggeri, în care vorbesc despre răbdare, chestii tehnice și începuturi
  7. am lansat, în aprilie, Imnul Vloggerilor, și puteți citi aici despre problemele care au existat
  8. am filmat cu Smiley și Pavel Bartoș, în Garajul Europa FM
foto: Jay Wennington

foto: Jay Wennington

Read More

Motivaţia de Luni

Posted by on 31 March 2014 in De zi cu zi | 4 comments

Motivaţia de Luni

Din partea unui om care s-a mutat din Bucureşti (după şase ani) în Alba Iulia (de 9 luni) şi nu are un job stabil de tot atâta timp, continui tot pe ideea: fă ceea ce simţi, oricât de dese ar deveni momentele în care te panichezi că poate nu ai cum să mergi anul ăsta în concediu, că poate trebuie să renunţi la a mânca în oraş la fel de des precum o făceai înainte, că poate ar trebui să te angajezi, ca tot omul, ca să vină salariul ăla de care ai nevoie, nu te plafona.

Eu cred că dacă renunţi la ce ai în tine şi te resemnezi, te îmbolnăveşti şi de dor, şi de oboseală şi stres. Dacă nu e pentru tine genul de viaţă pe care-l 80% dintre oamenii care te înconjoară, nu o face. Ţi se adună doruri pentru weekend, dar şi ore de nesomn, ţi se adună boli şi facturi eliberate de medici, aşa că banii ăia pe care îi aştepţi la final de lună se duc de pe mere, pe pere. Dar e doar opinia mea personală, cu care mă simt bine şi pe baza căreia am luat decizia de-a reveni în Capitală doar pentru proiecte punctuale, nu pentru o viaţă stabilă acolo.

Nu câştig bani în Alba Iulia în acest moment, dar am găsit multe lucruri imateriale care compensează lipsa unui venit constant. Money will come, deşi uneori simţi că n-o să prinzi ziua aia şi că o să trebuiască să faci un mare, mare compromis ca să supravieţuieşti.

“An amazing thing happens when you get honest with yourself and start doing what you love, what makes you happy. Your life literally slows down. You stop wishing for the weekend. You stop merely looking forward to special events. You begin to live in each moment and you start feeling like a human being. You just ride the wave that is life, with this feeling of contentment and joy. You move fluidly, steadily, calm and grateful. A veil is lifted, and a whole new perspective is born.” Jes Allen

 Nu renunţa, pur şi simplu :) You`ll get there.

Read More

Oameni şi uşi

Posted by on 10 March 2014 in De zi cu zi | 2 comments

Oameni şi uşi

Şi azi e cu metafore, deci Chaules şi Happy Luni!

Cunosc două tipuri de oameni pe lume, despre care o să vorbesc scurt, mai jos. Sunt sigură că am cunoştinţe limitate sau sunt un om al extremelor, care observă doar extremele. Aşadar:

1. primul tip: cei care, dacă văd orice uşă, fie ea şi mai mică decât cea pe care a încăput Alice ca să intre în Ţara Minunilor, încearcă să se bage prin ea. Dacă orice portiţă e un pic crăpată, e rost să explorezi o curte nouă. Şi forţezi intrarea, te faci mic, îţi sugi burta şi te strecori.

2. al doilea tip: cei care, oricât de larg le e deschisă uşa, o trântesc şi o închid la loc. Cu cât sunt mai date porţile alea de pereţi de deschise ce-s, ei fac un pas înapoi. Oare de ce-s aşa crăpate? Poate e o capcană? Oare merită? Care-i faza?

Voi în ce extremă sunteţi?

Read More

Incurajari de la straini

Posted by on 18 February 2014 in De zi cu zi | 0 comments

Incurajari de la straini

“Sometimes, a little bit of encouragement can go a long way”. Să fie ăsta motto-ul zilei de azi?

Încurajări și cuvinte bune gratuit, de la străini din jurul lumii. Am citit despre proiectul ăsta în Huffington Post și vreau să vi-l povestesc și vouă, pe scurt. Mi-ar plăcea să-l preiau, la scară mică, pentru că simt, la rândul meu, uneori, nevoia de încurajare și mă bucur la orice cuvânt bun sau gând cu care mă identific.

Despre ce-i vorba? Despre niște străini care, după ce au citit câteva povești ale unor oameni aflați în dificultate, au scris câte-o încurajare pe-o felicitare și au trimis-o respectivilor. Totul a pornit din Hawaii, la inițiativa lui Jeff Hamada, care a început prin a întreba oameni random, pe rețelele sociale, de ce au nevoie de o încurajare. Mulți și-au detaliat povestea, Hamada a ales câteva dintre ele, le-a scris pe cărți poștale și apoi a ieșit pe străzile din Honolulu, unde ruga străini să ofere un sfat sau un cuvânt bun celor care îți împărtășiseră experiența. Răspunsurile au fost apoi trimise la adresele celor aflați în dificultate, and then Magic Happened!

o-BALANCEFRANCE-570Îmi imaginez cum ar fi să te trezești cu o căsuță poștală plină de gânduri bune de la străini din Mexic, Franța sau Spania, care nu numai că și-au răpit câteva minute din viață să-ți citească experiența, dar au rezonat cu ea și au avut deschiderea să îți și adreseze o alinare.

Facem și noi?

Întregul proiect, aici: http://www.booooooom.com/2014/02/11/love-hawaii-free-encouragement-project-gallery-postcards/

Read More

Heirup personal, un pic siropos, dar necesar

Posted by on 5 September 2012 in De zi cu zi | 5 comments

Heirup personal, un pic siropos, dar necesar

5 septembrie. Viitorului.

Sunt nouă. Abia scoasă din cutie. Miros a ţări străine şi a călătorii în Orient. “Sunt tânăr, doamnă!”

Sunt cel mai nou bibelou pe care l-au primit bunicii tăi la aniversarea nunţii de platină. Strălucesc mai ceva ca trofeul acela pe care l-ai câştigat când erai într-a opta şi pe care-l lustruieşte mama ta în fiecare duminică. Stau dreaptă şi ţanţoşă şi pot să privesc lumea de sus. Sunt panoplia din biroul şefului tău. Sunt o armă încărcată. Cu multe gloanţe pe ţeavă. Sunt pregătită pentru luptă. O să lupt.

Sunt cel mai precis ceas pe care poţi să-l porţi vreodată la mână. Ştiu ce vreau, încotro mă duc şi am echilibru. “Stainless steel”, zice. Da, acum aşa e. N-am răni, nu am niciun petec, n-am trecut prin niciun malaxor. Am un zâmbet larg şi braţe largi, şi-s ambele ale tale.

Sunt cel mai ager vânător. Acum simt că ochesc perfect şi dobor fără zgomot şi fără durere.

Port lentile de contact, dar te văd bine. Şi mă văd bine şi pe mine. Am o minte suficient de sănătoasă cât să gândesc că viitorul e frumos. Şi e aşa cum ni-l facem noi. Doi oameni frumoşi nu au cum să aibă un viitor urât.

Am o inimă bună. Şi educaţie. Şi maniere. Am toate poveştile lumii în tolbă, să ţi le povestesc atunci când te plictiseşti. Sunt nouă. Sunt optimistă. Sunt o copilă curioasă.

 De aceea nu vreau să mă gândesc la ce-i rău. La murdărie. La dezbinare, la suferinţă, la hârşâială, la cutia Pandorei, la sex sportiv, la lipsa de direcţie, la cioburi, la ură, la înjurături, la “Cară-te din viaţa mea”, la “M-ai distrus, nu mă mai repară nimeni”, la tine cu alte femei, la mine cu alţi bărbaţi, la tot ce nu mai rămâne după ce se sparge bula.

Acum simt că am o căptuşeală sufletească ignifugă. Viaţa-i prea scurtă ca să stăm cu frica-n sân.

Read More

Încurajează-mă altfel

Posted by on 3 August 2011 in De zi cu zi | 1 comment

Nu sunt genul de om la care să funcţioneze ca motivaţie sau incentive sau zi-i cum vrei metoda cu Uite ăla ce-a făcut, uite câte are ăla, uite cât câştigă, cu ce se îmbracă, cât de mult îşi permite să halească zilnic de la Mc sau prostii de-astea.

Da, slujbe puţine, criză, unii se descurcă, alţii mai puţin. Iar lucrurile spuse la modul: Ăla poate, tu de ce nu poţi? n-au mers din clasa I, când probabil intervine la toţi dilema în care te bagă părinţii: tu ai luat 7, colega de bancă cât a luat? Păi el de a putut şi tu nu?

Eu de obicei mă optimism-ez singură, dar dacă vine cineva şi-mi pune întrebări încuietoare: Ce-ai făcut până la vârsta asta? Unde te vezi peste cinci ani? Ce meserie ai tu când termini masteratul, ce-i aia Relaţii Publice? devin tristă şi confuză, nicidecum Ai, fir-ar al dracului, v-arăt eu vouă!

Mie-mi place cu O să fie bine, ai calităţile x, y, z, uite ce poţi să faci cu ele, if you can dream it you can do it, din astea.

Motivaţional: FAILURE is NOT an option.

Brings you down: Te îndrepţi către marele failure.

“There are only two ways to live your life. One is as though nothing is a miracle. The other is as though everything is a miracle.” ~Albert Einstein

Ghici ce-am ales eu?

Read More
Anne-Marie