Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "oras"

Clovnul oraşului cu oameni trişti

Posted by on 18 October 2012 in De zi cu zi | 2 comments

Clovnul oraşului cu oameni trişti

În Bucureşti lumea-i cam mofluză. Ştiu că nu e vina nimănui, că te strânge starea asta ca-ntr-o menghină.

Mi-am luat, mai mult inconştient, misiunea de-a face oamenii să zâmbească. Aşa, cum prind pe cineva că nu e prea încrâncenat, bag o glumă. “Fac un spirit”, aduc vorba de ceva, nu ştiu, orice.

Ieri mi-am făcut a doua oară doctoriţa să râdă cu poftă. Prima oară i-am zis că-s ipohondră şi că dacă îmi iese o vânătaie pe corp zic Gata, braaain canceer! şi-a râs de s-a prăpădit. Ieri am revenit la ea şi i-am zis, Sărumâna, eu sunt fata cu brain cancer şi a început să râdă: Da, îmi amintesc de tine! Apoi, în staţia de tramvai, am făcut-o să zâmbească pe tanti cu biletele, am vorbit un pic despre cartele, bani şi abonamente şi i-am zis ceva de controale, a fost o chestie de moment.

La supermarket la fel. Fac ce fac şi mai trag câte-o ocheadă cu doamnele de la casă or mai facem mişto din priviri cu alţi pasageri din tramvai despre vreo cucoană care vorbeşte prea tare sau vreun moşuleţ iritat.

Şi cu taximetriştii ăia mai destupaţi la minte am reuşit să încheg o conversaţie semi-amuzantă. Unul mi-a cerut odată şi adresa blogului.

Cum mai faci oamenii să zâmbească? Salută-i pe cei care nu s-ar aştepta să-i saluţi: femeia de serviciu, vecini, muncitori, gunoieri, urează-le Bună Dimineaţa şi Spor la treabă şi parcă mai slăbeşti strânsoarea în care ni se întind nervii.

Cu cei pe care îi iubesc îs în stare să fac orice numai să le smulg un zâmbet. Stau în cap, mă scălâmbăi, vorbesc porcărele, inventez expresii, orice.

Dacă aveţi idei care să mă ajute în misiune, ziceţi.

Read More

Gândesc din ce citesc

Posted by on 18 July 2012 in De zi cu zi | 2 comments

Gândesc din ce citesc

Din când în când îmi mai amintesc cine sunt. În toată fuga asta de praf, de pungi aruncate pe stradă care ţi se împleticesc printre picioare, de soare, de priviri străine, în toată fuga asta îmi trebuie un cântec care să-mi reamintească de Paradisul Pierdut.

Zilele trecute a fost ăsta.

N-aveam somn şi l-am găsit pe facebook. Declic. Supapă. “Iar chişti ochii, Anuţă”. Iar.

Când îţi dai seama că nu mai eşti în stare nici să-i asculţi pe-ai tăi la telefon fără să fii distras de porcărele, închizi ochii şi laşi imaginile fulgurante, diafilm cu purici, să ruleze. Te-ntorci la tine, te ghemuieşti în firele încâlcite din viscere şi te hotărăşti să faci ceva, pentru că deja eşti “hârşâit în banalitate, tăvălit în mediocru şi spălăcit de renunţări” (N. Steinhardt)

Primul pas: m-am pus în papucii cercetătorilor britanici

Read More

Ce-ți lipsește?

Posted by on 28 May 2011 in De zi cu zi | 9 comments

Pentru ăștia ca mine, adică oamenii născuți și crescuți printre munți, viața în comunitatea urbană ce sare de un milion de locuitori poate fi uneori chinuitoare. Ce-mi lipsește:

-cântecul cocoșilor dimineața.

-cafeaua pe terasă, pe verandă, în gang, cu dealurile verzi înaintea ochilor și soarele de-o suliță pe cer.

-mirosul de rufe întinse pe sârmă în curte.

-să pot să ies din curte și în zece minute să fiu în vârful dealului, de unde să pot privi trei sate.

-balconul de la Piatra Neamț, pădurea din spatele blocului, pârâul din față, Gospodinele de unde vezi orașul, terenul de tenis, urcușul spre Colibe

-să iau bicicleta lui bunicu și după patru kilometri să bat în portița vară-mii.

-să mă scald în Moldova.

Vouă ce vă lipsește la oraș?

Read More
Anne-Marie