Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "petrecere"

Then VS Now

Posted by on 21 November 2014 in De zi cu zi | 0 comments

Then VS Now

Mă uit de ceva zile (de când am schimbat furnizorul de TV/telefonie/Internet) pe ceva canal de muzică pe care nu-l aveam pe celălalt abonament. Și-mi place că dau clipuri de care am uitat complet, piese românești pe care le mai vedeai doar pe Atomic și alte Vengaboys-uri, Britney Spears-uri nedifuzate și chiar Andre!

Acum, după mai mult de zece ani de la apariția lor, mi se par, săracele, făcute nu cu low-budget, ci cu banii făcuți de mine din YouTube (adică puțin de tot, da). Dar mai țineți minte ce fascinați eram? Cum erau îmbrăcate cântărețele, ce sexy ni se păreau? Cum ne gâdilam vizual cu latexul ăla și efectele “speciale”?

Read More

Ţăndărică, maşânuţi şî iu-hu-hu!

Posted by on 15 October 2012 in De zi cu zi | 4 comments

Ţăndărică, maşânuţi şî iu-hu-hu!

Penultima zi din Toamna Orădeană a început la cafea cu Ovidiu Lipan Ţăndărică şi basistul de la Bosquito, americanul pe care l-au adoptat. Ce am reţinut eu din discuţie a fost legat de nemulţumirea domnului Ţăndărică vis-a-vis de felul în care se fac spectacole îm România. Bănuiesc că dacă ai ajuns să vorbeşti cu Hauswater şi să ai concerte la New York vezi altfel lucrurile şi ştii cam ce zici. “Pentru spectacole grandioase în Romania trebuie un Mecena”, spune dumnealui şi promite că va face istorie cu noua lucrare. S-a lucrat mult la noul sound şi am înţeles că tehnica s-a îmbunătăţit atât de mult că alţi membri ai fanfarei nu puteau ţine pasul: “Putem să cântăm melodia asta mai rar?”. A mai fost adusă vorba despre Phoenix, “pasărea Phoenix a renăscut în mai multe păsărele” şi despre drepturile de autor “Artistul trăieşte din live, drepturile de autor dispar încet, încet”.

Înainte de masă i-am prins şi pe copiii de la Drama Club Botoşani, care au câştigat Ideo Ideisul anul acesta. Am vorbit despre teatrul tânăr, pregătire, prietenie, cum te modelează aşa ceva, ca om. Tineri şi deştepţi. Şi moldoveni! :)

După ce-am mâncat bine, Flavius ne-a dus să ne dăm în ringhişpil (ringelspiel), adică să ne simţim inimile-n gât şi chicioarili moi. M-am distrat nevoie mare la maşinuţe, am abilităţi de şoferiţă, adică mă buşesc de alţii cu talent şi habar nu am să fac parcări.

Noi ca noi, dar il vedeti pe băiatul ăla din stânga? :)

De la maşinute ne-am îndreptat spre locul în care a funcţionat tipografia Sonnenfeld, familie a cărei poveste e frumoasă, dar cu un drum sinuos şi trist pentru a-şi păstra afacerea. Atelierul de modelat hârtia s-a ţinut într-un loc demn de filmări horror. Mi-am adus aminte de căminul cultural de la bunici. Trei dintre membrii familiei au scăpat din lagărul Auschwitz pentru că ştiau să manevreze maşinăriile de tipărit, iar naziştilor le intrase în cap că dacă pot să falsifice bani ajung la supremaţia mondială.

Seara am mâncat “la botul calului”, ca la festival orăşenesc. Mie mi-a plăcut tare mult, mai ales că aveau o carne de porc în sos de ne lingeam pe mustăţi. Ţopăiala de la concert a început cu ungurii de la Ternipe şi a continuat cu Bosquito. S-o cam îngrăşat Răducu, dar m-o terminat cu melodia ceea cu “Tu eşti iubita mea”, aşa că şi-o spălat imaginea :) Şi când au început melodiile de la Phoenix pe care mi-o sărit cămeşa, iuuu, soro! Rochiţa, bine. Şi mare mi-o fost mirarea când l-am văzut la tobe pe Ţapu, un fost coleg de liceu. Dovadă că moldovenii îs ambiţioşi şi ajung bine.

De la petrecerea din Avenue nu m-aş avânta să vă povestesc prea mult. Nici despre ce-o urmat, dar, ca să ştiţi, festivalul s-a încheiat cum trebuie.

Binidităt

 

De noi au avut grijă Nebuloasa şi Lilişor, să nu ne rătăcim prin oraş, să fie totul în regulă, să mâncăm, să ajungem la timp la spectacole. Le mulţumesc!

Mulţumesc şi tovarăşilor de drum şi prietenilor de râs, Răzvan, Andrei şi Corina. xoxo sau ceva. Mai facem.

Organizatori: Casa de Cultura Oradea, cu sprijinul Primariei Municipiului Oradea.

Sponsori: Ciuc, Golden Brau, Siemens, Vandana, Farmacia 3, Organique, Total Clean, Proges, Graf.

Parteneri: Digi 24, Zile si Nopti, Magic FM, Crisana, Jurnal Bihorean, Bihari Naplo, Bihor Online, Erdely Online, Living InImperoZelist Monitor, Window Pub, DreamstudioUtopiumThe 4thFloorStandout.

Masina oficiala: Mercedes prin ATP Exodus.

Read More

Misterul Zilei Z

Posted by on 6 February 2012 in De zi cu zi | 14 comments

Cum sună asta a titlu de roman poliţist :)

Aţi aflat între timp ce-a fost #ziuaz şi pentru ce s-a făcut atâta teasing, nu? Dacă nu, scurt, ZiuaZ a fost pentru lansarea Zonga, aplicaţie pe care încă nu am încercat-o, dar am de dat trei invitaţii :) E un fel de youtube cu grooveshark, dar implementat de noi, la noi. Asculţi muzică, îţi faci playlist-uri, urmăreşti prieteni, ţi se fac recomandări în funcţie de ce asculti, na, the usual.

Nu vreau să bat apa-n piuă pe tema asta, daţi un Zonga pe Google şi-o să vă lămuriţi mai mult decât aş putea eu să vă lămuresc într-un articol.

Vreau să vorbesc strict de petrecere. Pe mine m-a invitat Cristina Bazavan, care a gândit o petrecere liniştită şi extrem de chic cu tema Rat Pack. Am fost invitate numai femei şi ne-am luat rolul în serios. Am căutat costumaţii, am cumpărat rochii, am cercetat trend-ul anilor respectivi, am reascultat Frank Sinatra şi Dean Martin. La intrare am primit port ţigaret, mărgele şi mănuşi lungi negre.

Am întârziat la petrecere din cauza unui colocviu şi a taximetristului care nu ştia nicio stradă (se apucase de zece zile de taximetrie şi era bătut în cap cu leuca), iar când am intrat m-am speriat un pic de câtă lume era deja adunată, de cât de zgomotoşi şi coloraţi erau colegii mei bloggeri. Câteva feţe noi şi câteva feţe pe care mi-era imposibil să le disting sub peruci şi ochelari şi am zâmbit şi eu prosteşte când treceam pe lângă unii-alţii care dădeau bineţe.

Camera Rat-Pack era aşa fain luminată şi cam singura în care puteai să porţi o conversaţie. De aceea lumea se tot retrăgea aici pentru networking. Şi pentru că aveam canapele şi oglindă, fetele îşi mai aranjau un voal, o fustă deranjată de la prea multe piruete.

Nu mi-a plăcut tare mult muzica. Nu s-a respectat tematica. N-am auzit pic de Frank Sinatra sau muzică din Anii Rat Pack. Cu atât mai puţin If you`re going to San Francisco sau alte cântece hippie. Cu toate că la un moment dat erau DJ diferiţi în fiecare încăpere. Apoi a fost Joi. Lumea s-a cărat rapid. A doua zi toată lumea trebuia să se prezinte la raport.

Pentru cele trei invitaţii pe Zonga am nevoie de un răspuns la întrebarea: Care a fost prima casetă audio pe care ai cumpărat-o şi de câte ori ai ascultat-o? Cele mai faine trei răspunsuri primesc invitaţie.

credit foto: Cristian Şuţu

Read More

Lejer.

Posted by on 3 November 2011 in De zi cu zi | 2 comments

Merg pe stradă cu căştile-n urechi de cele mai multe ori. Şi ca să acopăr zgomotul, şi că-mi fac tot felul de filme pe muzică şi tind să-mi reglez şi cadenţa paşilor pe ritm. Îmi place să am un fundal sonor cam pe oriunde mă duc.

Mi se descarcă bateria de la player mereu când sunt în oraş. Uneori plec de-acasă cu căştile-n urechi şi mă prind că n-am baterie doar în lift. Şi cum îi semn rău să te întorci, continui drumul aşa. Şi atunci ascult poveştile. Poveştile de pe trotuar, din staţia de tramvai, din tramvai (nu ştiu cum, dar în Bucureşti lumea-i mai vorbăreaţă în tramvai decât în autobuz sau troleu), din supermarket (mai vorbesc casieriţele una cu cealaltă, mai câte-un gagiu cere lămuriri la telefon Iubita, suc cu pulpă sau fără?).

Azi eram în tramvai şi n-aveam muzică. Doi puşti s-au postat lângă bara de care mă ţineam eu şi vorbeau pe un ton ridicat despre greutăţile de la sala de forţă. Să tot fi avut vreo 16 şi adidaşi mişto. Ambele perechi Osiris, dacă mă mai ţine tinereţea :) După ce au terminat cu “8kile n-aveai tu cum să ţii singur, mă, te-am ajutat eu primele trei dăţi, ţineam cu o mână, apoi te-am ajutat mai mult că deja nu mai puteai. Da, şi eu mă duc duminică dimineaţa de la 10 şi apoi mă culc. Nu fi fraier! O să faci febră musculară şi n-o să mai poţi ţine paharul” au trecut la chestiuni mai profunde şi-au dat şi-o dumă bună că m-am apucat şi eu de râs. Cică: oare cât îţi ia să numeri până la 7 miliarde? Şi după ce s-au pus de acord cam în câte secunde rosteşti optimilioanedouăsutecincizecişitreidemiitreisutezece au scos calculatorul. 60 de secunde, 3600, 365 de zile – să le tot fi dat vreo 843 de ani. Ăla cu buze mari şi ochi de ghindă a rămas siderat: Băăă, laşi moştenire peste generaţii număratul până la 7 miliarde! Să fiţi prima familie care a reuşit performanţa asta! – na, mie mi s-o părut o dumă bună, că l-o dus capu` la generaţii şi moştenire.

Cea mai acută problemă pe care-au atins-o a fost însă Devastarea apartamentului părinţilor în timpul unei petreceri cât ei nu sunt acasă. Şi povesteau că lipsea o şipcă din parchet, că pervazul era ars, că aşternutul a fost pătat, că patul a fost rupt, că mirosea în bucătărie nu ştiu cum, că măcar s-au combinat cu nu ştiu ce colegă. Eu n-am îndrăznit să dau nicio petrecere în casa mamei că ştiam că dacă vine o ceată la tine şi faci puppy eyes şi-i rogi: Ateeeenţie la covor, nu vărsaţi nimic, aveţi grijă să nu spargeţi nimic, vă rog să puneţi toate lucrurile la loc – nu te bagă în seamă nici naiba. Atunci care să fie strategia pentru vandali? Bă, bine-aţi venit la mine, faceţi ce vă taie capul? Rupeţi casa-n cinşpe, mă doare-n paişpe?

Serios, voi cum aţi făcut cât au lipsit ai voştri?

Read More

Petrecerea Manly.ro

Posted by on 28 January 2011 in De zi cu zi | 0 comments

Sau site-ul ăla unde mă dau eu atotcunoscătoare într-ale eternului masculin. Aseară am fost la petrecerea de lansare a acestui site cu cojones şi cravată. În SKY Bar, unde vreau să mă duc musai la vară, check them pictures out, îi aproape de cer :)

Răzvan Dinu şi Toma Nicolau au fost nişte gazde tare simpatice, ne-au aliniat la poză, se asigurau că toată lumea se simte bine, chiar dacă eu şi alţi câţiva facem parte din “familie” – aveţi aici echipa editorială. Printre bliţuri şi zâmbete şi strângeri de mână în semn de Helău am apucat să punem la cale şi strategia de viitor, şi-anume că o să-l facem pe Bobby Voicu mândru de noi! :)

N-am ce să vă scriu mai mult, vă invit să ne citiţi şi să ne criticaţi pe manly.ro. Iar pentru review-uri mai umoristice şi mai cu-noaptea-n-cap-scrise, check this and this and this and this. And the chicks: Pyuric şi Andra

Read More
Anne-Marie