Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "piata"

Cine urmărește vloggeri in Romania?

Posted by on 14 January 2015 in De zi cu zi | 18 comments

Cine urmărește vloggeri in Romania?

Pentru că nu sunt studii de piață care să-ți spună CINE, CE VÂRSTE, CE SUBIECTE urmărește pe YouTube, la nivel internațional sau la noi în țară, mi-am făcut propriul sondaj. Am întrebat Care dintre prietenii mei de pe Facebook, cei cu vârste peste 20 de ani, urmăresc videobloguri pe YouTube, fie de la noi, fie din străinătate?

Read More

Nu-mi place să merg la piaţă

Posted by on 3 July 2012 in De zi cu zi | 7 comments

Nu-mi place să merg la piaţă

Şi mă sacrific doar ca să-mi documentez postări pentru blog :)

Mă reperezi uşor în forfota aia: eu sunt fătuca dezorientată care cască ochii la vânzoleala din jur, care-i atentă la ce se strigă, cum se vinde, cum miroase totul, cum sunt îmbrăcaţi oamenii, cum are băbuţa de la brânzeturi boneta prinsă pe cap, ce scrie pe tarabe (odată am văzut la un moşuleţ scris “5 lei fundu” pe-o bucată de carton), cum se numesc societăţile şi barurile (ieri am văzut barul SCUZA) şi tot aşa.

În rest, nu-mi place deloc. Că-s destul de mizerabile pieţele pe la noi, că-s mirosuri combinate vara, că nu-mi place presiunea negocierii şi toată chemarea asta “Haideţi, domnişoară, ieftin, ieftin, gustaţi de-aici, vă tai o bucăţică” de nici nu mai ştii încotro să te uiţi şi să te îndrepţi. Nici nu vreau să cresc aşteptările comerciantului, prefăcându-mă interesată de marfa lui, ca apoi să-l dezamăgesc şi să cumpăr fix de la vecin. Plus că mereu simt că mă înjură lumea printre dinţi şi de aia nici nu-mi bag nasul în marfa omului dacă ştiu că n-am a cumpăra.

În supermarket nu e presiune.

foto de la domnul Schmidt

Read More

Ouă de țăran vrei?

Posted by on 4 July 2011 in De zi cu zi | 1 comment

Recunosc, nu-mi plăcea să fac piața. Până ieri. Am fost în Piața Mare din draga mea urbe, Piatra Neamț. Voiam în primul rând vișine pentru o prăjitură dintr-aia pufoasă, miam, miam. Ne oprim la băiatul cu cele mai ochioase vișine. Alegem, cumpărăm, ne dă restul. Mama are pentru o secundă impresia că mai are de primit bani.

“Păi tu cu el te pui, care face calcule zilnic?”, intervin eu pentru salvarea voinicului.

“Da` lasaț, câti calculi am facut di cân` vând vișini n-am făcut atâta matematică în tătă școala!”, se apără micul neguțător.

(ce replici de basm am tras, mândră mi-s de ele, :) ).

Apoi mergem să luăm niște brânză de vaci. Gustăm de-aici, neah, prea grasă, gustăm de colea, neah, prea acră, găsim băbuța cu boțul perfect.

“Da, maică, 7 lei”, zice ea, deja împachetând.

“Maxim 6”, zice mama mea – da, replica asta a dat-o, promit cĂ nu inventez și că m-a bușit râsu pe loc.

“Nu, nu, 7 lei că uite, are 800 di grami”.

“Da` știu că ești comerciantă bună, nu glumă”, încearcă mama o strategie de îmbunare :)

“Păi da` fânu` cini-l faci? Noi stăm aici să vindem în piață, ăia tineri îs tăți plecați pin Italia, îi greu, îi greu”.

Domnul de la taraba alăturată a intervenit supărat că tineretul lucrează numai pe calculator și că dacă ar fi posibil ar face și fânul tot pe calculator (așa-i că și voi v-ați gândit la FarmVille?)

Un alt vișinar ne-a asigurat că Tătu-i ecologic, că eu am fost plecat până mai amu în Italea și n-o avut cini să trateze vișinele. Eu cred că doar voia să se laude :)

Când credeam c-am terminat periplul aud din gura mamei: Ouă de țăran vrei?

Nu, mulțumesc, mă descurc :)

Săptămână frumoasă tuturor!

Read More
Anne-Marie