Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "prestigio"

Am fost şi eu blogăr ghegetist

Posted by on 7 November 2011 in De zi cu zi | 0 comments

Am fost şi eu blogăr ghegetist

Adică Sorina de la BORŢUN•OLTEANU s-o încumetat să-mi trimită un GPS RoadScout 5150 şi-o tabletă MultiPad PMP 707, ambele de la Prestigio.

 

 

 

 

 

Vă daţi seama că m-am simţit tare importantă şi-am dat-o un pic în snobism cu o postare pe facebook, dar tot răul spre bine. Nu m-am afişat la metrou cu tableta, dar am luat GPS-ul cu mine în Redescoperă România. Atenţie, acesta NU este un review. Că nu mă pricep.

Femeile stau prost cu orientarea. Bine, bine, nu generalizez, EU stau prost cu orientarea. Mai am momente în care simt în aer, sânje sau pipotă direcţia în care trebuie să mă îndrept, dar de cele mai multe ori îs cu capu-n nori şi instinctul meu doarme. Aşa că am zis că n-ar fi rău să iau un ghid cu mine. Şi ne-a fost de folos în ziua în care, împreună cu Bobby Voicu şi colegii Bogdan Beşliu şi Iyli am decis să ajungem la Sarmizegetusa. Harta include traseele mai offroad, adică nu dă vreo eroare şi nu trezeşti că eşti în afara razei de acţiune a satelitului, dar îi amuzant că poţi ajunge sub Atlantic :) Ăsta-i un inside joke. Mai fuge de pe rută şi alege să meargă paralel cu drumul mare, dar te duce unde trebuie. Nu uitaţi că eu vorbesc de o cetate la care nu se ajunge aşa uşor şi nu-i pe-un drum tocmai bătătorit. Mi-a plăcut că îţi arată constant câţi kilometri mai ai până la prima schimbare de traseu, cât ai parcurs, ai limitator de viteză şi-un sistem Don`t Panic. Vocea nu-i deloc enervantă, cum îs majoritatea vocilor de GPS, are memorie de 128mb RAM/4GB flash, hărţi detaliate, un touch uşor de utilizat cu beţişorul primit şi vreo 550g. Mai multe zău că habar n-am să vă zic că-s atehnică şi am nevoie de un gadget care să mă ducă din punctul A în B şi să-mi arate în câţi kilometri pot alimenta :)

Despre tabletă o să scriu exact superficial, pentru că nu mă pricep să vă furnizez detalii tehnice. Adică le pot citi de pe site, dar ce rost are? Eu am folosit tableta ca e-book reader (au o librărie virtuală free bine dotată, Prestigio Plaza Book Store) şi ca mini-TV. Mi-a plăcut că are aplicaţii grămadă şi că au un sistem de notificări cu evenimentele Prestigio din lume. Pentru chiori ca mine display-ul îi numa` bun. Are ecran multi-touch, camera web (adică poţi skype-ui lejer, are şi microfon bun) şi-i powered by Android. Mie mi-e foarte utilă şi mai că n-aş mai returna-o. Am blogul şi reţelele sociale, cărţile şi căşti sau bluetooh prin care pot telefona, toate astea ţinute într-o husă elegantă, roşu cu negru.

Disclosure: anul trecut pe vremea asta eram în echipa BORŢUN•OLTEANU, al cărei client este Prestigio.

Read More

Şi nu uita când eşti voios, române, să fii bun!

Posted by on 15 December 2010 in De zi cu zi | 2 comments

Pentru că-s harnică şi abia aştept să-mi spun şi eu urarea de Crăciun, iaca, continui leapşa Prestigio începută la Cristina Bazavan pe blog. Iată povestea mea de Crăciun, care-i de fapt compusă din diverse aspecte Crăciuneşti şi câte-un oftat melancolic ici şi colo.

Lumea se schimbă. Nici măcar timbrele nu mai au acelaşi gust. Când eram mică, timbrele erau extraordinare! Când le lingeam pe spate ( e o postare de Sărbătoare şi suntem în post, aveţi grijă unde vă zboară mintea ) lipiciul lor ( până şi timbrele au lipici! Noi de ce nu mai avem ?) avea un gust dulce, care te făcea să-ţi doreşti să lingi cât mai multe timbre. Oare dacă rămâneam în pană de dulciuri mi-aş fi cumpărat câteva timbre? Nu m-am gândit niciodată la asta. Oricum, de Sărbători trimiteam multe felicitări. Eram fericită cu timbrele mele.

Cum ziceam, the world is changing. Nici măcar cozonacul de Crăciun nu mai are bunul simţ să stea la crescut în ligheanul bunicii, dupa sobă. Nu, s-a boierit şi el : stă burtos în magazine, pe rafturi, în brutării, chiar şi la Fornetti ! Cuptorul bunicii scârţâie jalnic atunci când îl deschizi să vezi câţi păianjeni şi-au mai ţesut plasă în gura lui. Planşeta pentru prăjituri stă în cămară şi ea şi încă mai are urme de făină care miros a mucegai. Şi bunica? Bunica se uită la telenovele şi mănâncă turtă dulce. Iar nepoţii ? Nepoţii sunt mari, nu au mai venit demult să se întindă sub brad şi să se uite la luminiţe.

Lumea se schimbă. Zăpada, nici măcar ea nu mai e generoasă. Spiritul Crăciunului nu o mai impresionează cu nimic. Îi e ruşine să mai cadă, să stea murdară printre grăunţele de nisip şi sare pe care le toarnă şoferii cu nemiluita peste ea. Ei nu ştiu ce senzaţie de fericire îţi dă zăpada când scârţâie sub picioare ?

Le monde changera.  Colindele au devenit o afacere profitabilă. Lumea începe să iasă la colindat încă de la prima zăpadă, aşa îşi scoate fiecare profitul. Copiii nu mai au timp să înveţe cântece noi, ne-am şi plictisit de aceleaşi colinde mult prea scurte şi falsate care răsună stupid în blocuri în fiecare an. La şcoală nu ne mai învaţă colinde. Le ascultăm în schimb la televizor pe ritmuri pop-rock. Nici măcar ore de muzică nu mai facem. La şcoală avem house în pauze şi în ore avem telefoanele mobile cu căşti. Mi-e dor de colinde ! Colindul curat, strămoşesc, cântat de copii îmbujoraţi şi de bătrâni în faţa casei, în Ajun de Crăciun.

El mundo cambia. Copilul nu mai crede in Moş, vrea jucării cât mai mari şi mai electrizante, cât mai sofisticate şi mai uşor de stricat. Le cere direct părinţilor. De câţiva ani nimeni nu mai primeşte cadouri sub brad. Toţi primim un plic, alb, nescris, în care ştim deja ce sumă se află şi care ar trebui să ne aduca fericire. Eu vreau cadouri adevărate, în pachete colorate, cu felicitare şi urări de la cei dragi ! Vreau să vină îngeraşul să aducă globurile, să fie lumină în casă, să fac bradul când pe fereastră văd « bungherii » cum îşi pregătesc urarea, să fie cald de la cuptor şi lemnele să trosnească în sobă, să miroase a prăjituri aburinde şi a grâu fiert.

Die Welt ändert Sich. Nici bradul nu mai e ca altădată. Acum e de plastic, îl cumperi o dată cu spray-ul de cameră care miroase a cetină. E mic şi trist şi el. Oamenii cu inimă mare trebuie să aibă brazii cei mai frumoşi în case ! Lui  Moş Crăciun nu îi place să pună cadouri sub brazii sintetici.

Il mondo cambia. De ce în seara de Crăciun se adună tinerii să meargă la discotecă ? E Seara Sfântă, de ce nu stăm acasă cu familia, cu prietenii, de ce nu primim colinde, de ce nu cântăm, de ce nu mâncăm bucate tradiţionale făcute în casă şi de ce nu aprindem o lumânare pentru Iisus ? De ce nu ne mai pasă ? Ne-am înstrăinat de Crăciun.

Werdenen farndren seg : Crăciunul nu se mai face acasă.

Crăciunul a devenit o afacere.

O mundo muda: Aţi observat şi voi că felicitările nu mai sunt cum au fost odată? Găseam atâta farmec într-o felicitare de Crăciun! Mai ales în cele nemţeşti, felicitările Froeliche Weihnachten! Câtă fantezie şi migală, ce desene frumoase, ce copii voioşi, ce moşi simpatici, ce zăpadă frumoasă şi sclipitoare, ce cadouri mari, ce brad, ce ursuleţi! Mi-e silă de felicitări: un glob, o lumânare, o creangă şi Sărbători Fericite !

Lumea se schimbă. S-a schimbat deja.

 

Read More
Anne-Marie