Moldoveancă sucită. Cu nuanţe.

Posts Tagged "primavara"

Mărțișoreală ieftină

Posted by on 28 February 2014 in De zi cu zi | 2 comments

Mărțișoreală ieftină

Mă întreb de ani buni oare unde s-au dus mărțișoarele clasice atunci când s-au dus? Țin minte că dădeam niște nestemate învățătoarelor la școală atât de frumos lucrate, atât de expresive, fiecare gest ascundea o poveste, fiecare coșar oferit aducea un zâmbet real, nu doar unul de complezență, trifoiul cu patru foi îți însenina ziua, iar florile pictate pe care ți le atârnai în piept chiar te făceau să te simți mai frumoasă, mai încrezătoare, mai deschisă către gândul că primăvara îți va aduce lucruri frumoase.

Acum avem plastic, kitsch care lucește-n soare, tarabe care aglomerează trotuarele, flori la suprapreț luate din cine știe ce grădini, care atrag zeci de albine ce-ți bâzâie amenințător pe la urechi, ghiocei ofiliți vânduți de colorați cu dinți lipsă, care stau pe telefon și mormăie Hai doamna la ghiocei!

 Simbolistica? Caut-o-n suflet, în cufărul cu amintiri, or prin vitrinele bunicilor, că pe tarabe nu-i.

Read More

Într-o notă pozitivă

Posted by on 25 April 2013 in De zi cu zi | 0 comments

Într-o notă pozitivă

Anne prinde rădăcini!

Aștept mini-concediul ăsta cum așteptam să vină ziua mea când eram mai mică, cum așteptam să-mi alerg sufletul pe dealuri și să-mi zdrelesc genunchii pe marginea drumului. Aștept să ajung la bunici și să-mi plimb degetele goale pe deasupra firelor abia înverzite de iarbă, să las orașul și să-mi văd familia, să-i fac să râdă, să bem un pahar de bere rece la un grătar muncitoresc în curte.

Numai gândul că toate astea se vor întâmpla mă umple de energie. Sunt o fată crescută la munte, n-aș da aerul și norii și dealurile verzi din Bucovina pe niciun sejur la nisip, fie el de aur, de fildeș sau de smarald.

Mi-e dor cumplit de gustul mâncării gătite în casă de om, în cuptor, de turtițe și de dulciuri muncite cu dragoste, de aluat bine crescut ca un copil de boier umblat prin străinătățuri, mi-e dor să văd cât de mult au crescut verișorii, cum mai arată mama și tata, vreau să mă vadă și să le povestesc câte încerc să fac în București. Și vreau să fie mândri!

Mi-e dor să colind cu mama cele câteva magazine din micul meu Piatra Neamț. Mi-e dor să mă strige la masă, să fie soare în casă și să fie liniște.

Vreau să mă plimb cu bicicleta prin pădurea proaspăt trezită la viață și să-i lipesc iubitului o ventuză pe frunte.

Mini-vacanța asta e pentru apropiere. Reînnodare. Sădit rădăcini.

publicat și pe http://redds.ro/blog/lifestyle/anne-prinde-radacini/

Read More

Observaţie de duminică

Posted by on 19 March 2012 in De zi cu zi | 0 comments

Observaţie de duminică

În Bucureşti nu ai cum să visezi pe stradă că rişti să-ţi intre un cablu din ăla gros, tăiat aiurea şi lăsat să atârne la nivelul capului cetăţenilor fix între ochi.

Dacă ieşi într-o Duminică să te plimbi cu nasul în soare şi te gândeşti la câte ale tale te-ar mai putea scoate dintre blocuri, te hămăie o dată la două curţi câte-un lătrău care se aruncă în gard să te prindă de turul pantalonilor şi te aduce la realitate.

Te resemnezi că nu ai voie să-ţi mai fugă gândul şi decizi să fii vigilent. Şi-atunci îl vezi în Romană pe moşuleţul pătat pe faţă care îţi zâmbeşte întinzându-ţi un buchet de floricele portocalii. Îi zâmbeşti înapoi, c-ai vrea să îl ajuţi, să i le cumperi, dar te gândeşti că abia ai ieşit în oraş şi se ofilesc până te întorci tu acasă, poate i le ia altcineva care s-ar bucura de ele.Văzându-l oarecum vesel, te înveseleşti şi tu, până când, la următorul colţ, o băbuţă cu picioarele dezvelite trage pierdută dintr-un chiştoc. Treci mai departe şi te loveşte un miros puternic de urină.

Dar uiţi iar de momentul neplăcut când vezi un cuplu la vreo 35-40 de ani plimbându-se de mână. El are pantaloni pescăreşti şi te face să te gândeşti că-i genul de bărbat care ştie să conducă o ambarcaţiune cu care te-ar putea plimba în vacanţă.

Dar la următorul colţ e iar o bătrânică ce prieveşte într-un fel sfios, dar dezaprobator cu ochii ei albaştri. Nu poţi să menţii contactul vizual prea mult, n-ai putut niciodată să priveşti bătrânii de pe stradă fix în ochi.

Şi apoi vezi grupul de fete prea fragede pentru tocurile înalte pe care şi le-au ales şi machiajul strident, dar te amuză mesajul de pe tricou: I love irish boys.

Şi intri pe Verona. Tragi cu ochiul printre zăbrelele Grădinii OAR şi îţi aminteşti cum arăta curtea bunicilor tăi când se topea zăpada grea de peste iarnă.

Dar tot în Bucureşti găseşti tot felul de mesaje şi inscripţii pe pietre, pe stâlpi, pe panouri. “Feministele sunt peste tot” cu un stencil pe-un pietroi în faţă la Cărtureşti, unde se odihnesc un câine şi stăpânul lui. Şi ai vrea să fii acolo, cu gândul ăsta ai pornit la drum, la asta te gândeai când era să-ţi scoţi un ochi în cablu şi până te-a adus prima javră de curte la realitate.

Tot în Bucureşti te întâmpină la intrarea în Grădina Icoanei un cuplu de bătrânei ce-şi tropăie nisipul adunat din parc pe trotuarul de la intrare.

Cauţi o bancă mai la soare, scoţi carneţelul şi te apuci să scrii: despre câini, urină, bătrânei, mesaje ascunse şi te simţi privit. Ridici ochii şi vezi un băiat care se uită insistent la tine. Ai învăţat că nu poţi să ai încredere în nimeni şi-ţi reiei scrisul, poate te lasă în pace.

“Uite cucoanele! Uite cucoanele!”, strigă un nepot la partenerul său de joacă, arătând frenetic cu degetul către bunica ce l-a adus în parc şi prietena acesteia.

Read More
Anne-Marie