VIDEO – Final de TIFF 2013
Ceva maimuţăreală de dimineaţă, urcatul în Turn şi spaima porumbeilor şi finalul în faţa Teatrului.
VIDEO – Vinerea la TIFF 2013
Două proiecţii (printre care şi premiera lungmetrajului românesc Love Building), lume multă, cafele şi ochi în patru.
Ediţia asta am fost tare serioasă, nicio destrăbălare, nic, nic.
Am văzut filme, n-am pierdut vremea tare mult, m-am bucurat de străzile Clujului şi de ploile sale londoneze.
Şi ne-am ţinut mult de mână, printre zâmbete relaxate de care aveam atâta nevoie.
Gânduri la final de TIFF
Încă de pe 7 iunie a început Clujul să fie agitat. Începeau Zilele Filmului Românesc şi avion după avion ateriza pe aeroport, după ce mă făcea să-mi lungesc gâtul, urmârindu-i traiectoria, întrebându-mă „Oare ce vedetă mai soseşte de data asta?”.
Am văzut „Crulic, drumul spre dincolo” – frumoasă animaţie, nefericit destin. Şi „Din dragoste, cu cele mai bune intenţii”. Şi „8 martie”, documentarul despre viaţa femeilor din perioada ceauşistă, care m-a făcut să fiu extrem de recunoscătoare pentru traiul pe care-l duc.
Credit foto: Adi Marineci
Read More
TIFF-ul meu. Din culise
Gata, vă scriu de-acasă, TIFF2012 s-a încheiat. Zece zile în care am văzut filme, mi-am făcut prieteni sau mi-am consolidat relaţia cu unii pe care deja îi cunoşteam şi ne-am apropiat mai mult, am dansat, am stat de vorbă cu mulţi, mulţi oameni, am râs, am avut zile cu ploi în care alergam cu umbrela de la un cinematograf la altul şi zile cu soare în care ne bronzam picioarele la Casa TIFF.
Pentru că pregătesc un articol oficial pentru Vodafone newsroom, vreau să vă arăt partea “nevăzută” a celor zece zile petrecute la Cluj. Câteva filmuleţe de “culise”, sau cum te simţi când ţi-e lumea mai dragă :)
Read More
Twilight Portrait
Nu are nicio legătură cu trilogia care face puştoaicele să chicotească în cinematograf, ci e un film rusesc pe care l-am simţit direct în stomac, cu secvenţe la care mi-a venit rău fizic, de compasiune, de neputinţă, de “wow, nu pot să cred”, de “Doamne!”, de “Hai, frate, pe bune?!” şi în care am crezut până la momentul Q&A, când bula mea interpretativă a fost spartă zgomotos.
Primul film care m-a făcut să încercuiesc EXCELENT pe buletinul de vot de la TIFF. Înainte să intru în sală am citit în broşură o scurtă descriere a ceea ce urma să văd: Marina, o asistentă socială înstărită, este brusc transformată într-o bizară versiune de noapte a ei înseşi când este violată de trei poliţişti. Cu Twilight în minte şi “transformarea de noapte” m-am gândit c-o fi vreo vampiroaică rusoaica. Dar cum filmul nu te lasă să te aşezi confortabil în scaun că începe cu o scenă de viol şi umilire, mi-am uitat prejudecata din primele minute.
Am crezut până la final că victima ajunge dependentă de agresor. Că bătaia, sexul violent, mizeria şi umilinţa sunt doar o gură de aer în existenţa ei rutinată. Convingerea îmi era tulburată de momentele în care Marina repeta, în timpul sexului, că îl iubeşte pe poliţistul care a abuzat de ea. Cu fiecare Ya lyublyu tebya şi fiecare scatoalcă ce-i stingea lumina în mansardă simţeam că un şurub e mai bine înfipt în creierul agresorului. Pentru că a avut şansa să se răzbune, iar scena se încheiase cu sex oral în loc de mutilare.
“E mai rău în Rusia contemporană”, declară la final actriţa principală.
Ce m-a făcut să strâmb un pic din nas a fost explicaţia Olgăi Dykhovichnaya (co-scenarist şi actriţă principală) că scopul Marinei în film era nu să se răzbune, şi să ajute “monstrul” ce se culcuşise în agresor de atâta vreme. Umanizarea asta excesivă mi s-a părut exagerată şi m-a întors un pic din drumul bun, dar am rămas cu energia pe care mi-a dat-o un film bun.
Vi-l foarte recomand!
Read MoreZilele filmului românesc la TIFF2012
Ziua bună să aveţi, dragilor!
Astăzi încep să apară toate figurile importante ale filmului românesc la Cluj, iar de dimineaţă ne-am întâlnit cu cei 10 pentru TIFF (bine, plus 2), actorii selectaţi pentru proiectul ce-i va aduce în lumina reflectoarelor şi-n atenţia regizorilor, producătorilor şi publicului. Cristian Balint, Colin Buzoianu, Lari Giorgescu, Cristian Grosu, Lucreţia Mandric, Maria Obretin, Pethő Anikó, Elena Popa, Olga Török, Raluca Vermeşan – și cele două „tinere speranțe”, Vlad Bălan şi Mădălina Ciotea, care vor avea întâlniri cu regizori, cu producători români și străini, actori, agenți de casting, și vor asista la proiecții. Un fel de “incubator” pentru cei care, deşi extrem de talentaţi, nu reuşesc să aibă şansa de-a lucra la potenţial maxim.
Preferaţii mei sunt Lari Giorgescu şi Vlad Bălan (pe care-l ştiu din festivalurile pentru tineri la care m-am perindat şi care-i ca un şoricel sfios ce încă nu pare conştient de puterea pe care o are asupra publicului. Îi joacă ochii-n cap şi zâmbeşte larg când spune că vrea să crească cel mai mult ca om, pe plan personal şi să înveţe de la cei cu care îi e dat să se întâlnească prin intermediul proiectului în care a fost selectat.
Au avut trei minute să îndeplinească ceea ce li s-a transmis înainte de începerea conferinţei: Faceţi-i să vă iubească!
Doamnelor şi domnilor, Vlad Bălan!
Doamnelor şi domnilor, Lari Giorgescu!
S-a vorbit despre posibilităţile insuficiente de promovare ale actorilor în România, de la simpla poză pe care trebuie s-o trimită la un casting (headshot pe care şi-l aleg singuri sau pe care uneori nu au suficiente fonduri ca să-l realizeze profi), la showreel-urile atât de necesare şi grăitoare în momente decisive. Mulţi dintre ei nici nu au o colecţie cu toate spectacolele în care au jucat (şi care ar cântări greu la o selecţie) sau o pagină de Facebook pe care s-o folosească în scop profesional, strict pentru promovare.
După trei zile de proiect – asta îşi propune 10 pentru film – să îi facă mai cunoscuţi pe cei selectaţi (din 80 de propuneri) şi să le faciliteze întâlniri cu oamenii de care au nevoie în carieră. Pentru că, într-adevăr, trebuie să Know the right people şi să fii proactiv ca să ajungi pe marele ecran.
Read More
Recent Comments